care stie definitia fabulei si cateva caracteristici

Definitia fabulei
Cuvantul Fabula provine din limba latina si inseamna, între altele, „poveste" (relatare a unor lucruri imaginate), fiind astfel o povestire, în versuri sau în proză, de tip alegoric având un scop instructiv şi moralizator, sau poate fi definita ca specie literară aparţinând atât genului epic (prin componenta ei narativă), cât şi celui didactic (prin caracterul ei de „invăţătură".

Fabula clasică are o structură dualistă. Începând cu titlul găsim în ea o opozitie între două personaje ale căror pozitii subiective sunt dezaxate, unul se situeză pe o pozitie superioară și îl domină pe cel inferior.
Cu ajutorui unei scurte naraţiuni în care personajele sunt animale, plante sau obiecte inanimate, fabula prezintă moravuri şi defecte omeneşti de caracter, cu intenţia de a le face cunoscute şi a le îndrepta.

Orice fabulă conţine o morală (învăţătură), cuprinsă în faptele relatate sau exprimată explicit la începutul ori, cel mai frecvent, la sfârşitul ei. Valoarea literară a speciei este cu atât mai pronunţată cu cât scriitorul îşi dovedeşte măiestria de a insufla viaţă ideilor abstracte şi „personajelor" puse în joc. Intr-o manieră adesea spirituală (in înţelesul de: umoristică) şi bazându-se pe observaţia exactă a amănuntului caracteristic, care individualizează un personaj, o întâmplare, o trăsătură de caracter, marii fabulişti au creat scurte naraţiuni sau scenete în care animale, plante, obiecte se mişca natural şi vorbesc ca nişte fiinţe omeneşti. Morala, când este enunţată, capătă, la maeştrii fabulei, aspectul formulărilor memorabile, în genul proverbelor şi maximelor.

Fabula este o scurtă povestire alegorică, de obicei în versuri, în care autorul, personificând animalele, plantele și lucrurile, satirizează anumite moravuri, deprinderi, mentalități sau greșeli cu scopul de a le îndrepta. Ea are urmatoarea structură: povestirea propriu-zisă si morală. Figura de stil folosita in general este personificarea.
Caracteristici :
— apartine genului epic, este populara sau culta, in versuri sau in proza;
— de mici dimensiuni, intrucat naratiunea este adesea inlocuita cu
dialogul: personajele se prezinta singure;
— povestirea scurta se aseamana cu o sceneta, cu putine personaje, dar
reprezentative;
— locul si timpul sunt vagi, intarind ideea ca asemenea fapte se pot
petrece oriunde si oricand;
— animalele (plantele, obiectele) sunt alese cu maiestrie, incat sa redea
cat mai fidel, trasaturile personajului pe care-l intruchipeaza: furnica — omul harnic;
greierele — omul lenes; vulpea — omul siret; lupul — omul lacom; boul — omul prost;
catelul — omul fricos; magarul — omul incapatanat etc.
— sub valul alegoriei se descopera lumea oamenilor cu defectele eterne;
— fiecare personaj este simbolic, deoarece reda un anumit tip uman,
avand mai multe defecte, dar dintre toate unul este definitoriu;
— structura are doua parti:
a) povestirea redusa (sceneta) care aduce in fata cititorului personajele cu defectele lor;
b) morala (invatatura), de regula scurta, si care se gaseste cel mai des in
final, dar si la inceput sau in interiorul povestirii;
— limbajul folosit este unul comun, prozaic, fara prelucrari literare,
deoarece accentul este pus pe satirizarea defectelor;
fabulele au rol instructiv, dar, mai ales, educativ (moralizator).

Fabula este o creatie in versuri care face parte din genul epic, dandu-le personajelor defecte umane.
Caracteristici:
— apartine genului epic, este populara sau culta, in versuri sau in proza;
— de mici dimensiuni, intrucat naratiunea este adesea inlocuita cu dialogul personajele se prezinta singure;
— povestirea scurta se aseamana cu o sceneta, cu putine personaje, dar reprezentative;
— locul si timpul sunt vagi, intarind ideea ca asemenea fapte se pot petrece oriunde si oricand;
— animalele (plantele, obiectele) sunt alese cu maiestrie, incat sa redea cat mai fidel, trasaturile personajului pe care-l intruchipeaza furnica — omul harnic; greierele — omul lenes; vulpea — omul siret; lupul — omul lacom; boul — omul prost; catelul — omul fricos; magarul — omul incapatanat etc.
— sub valul alegoriei se descopera lumea oamenilor cu defectele eterne;
— fiecare personaj este simbolic, deoarece reda un anumit tip uman, avand mai multe defecte, dar dintre toate unul este definitoriu;
— structura are doua parti a) povestirea redusa (sceneta) care aduce in fata cititorului personajele cu defectele lor; b) morala (invatatura), de regula scurta, si care se gaseste cel mai des in final, dar si la inceput sau in interiorul povestirii;
— limbajul folosit este unul comun, prozaic, fara prelucrari literare, deoarece accentul este pus pe satirizarea defectelor;
— fabulele au rol instructiv, dar, mai ales, educativ

Fabula este o scurtă povestire alegorică, de obicei în versuri, în care autorul, personificând animalele, plantele și lucrurile, satirizează anumite moravuri, deprinderi, mentalități sau greșeli cu scopul de a le îndrepta. Ea are urmatoarea structură: povestirea propriu-zisă si morală. Figura de stil folosita in general este personificarea.
Caracteristicile ei:
— apartine genului epic, este populara sau culta, in versuri sau in proza;
— de mici dimensiuni
— limbajul folosit este unul comun, prozaic, fara prelucrari literare
— fiecare personaj este simbolic, deoarece reda un anumit tip uman,