Exemplul personal. Este stiut faptul ca invatarea, in cazul copiilor, se bazeaza, in principal, pe imitare. Daca vor vedea la adultii din viata lor(parinti, bunici, invatatori, profesori etc) sau la copiii/adolescentii mai mari (frati, verisori, prieteni) exemple de comportare demna, etica, civilizata, onesta vor actiona similar. Daca vor vedea pe cei mai mari ca vorbesc urat, lovesc, injura, sunt violenti fizic si/sau verbal, vor invata si practoca, la randul lor, un comportament violent, atat fata de ceilalti copii, la gradinita/scoala sau in grupul de prieteni din cartier, dar uneori si fata de proprii parinti sau bunici. Daca isi vor vedea familia citind seara inainte de culcare, discutand literatura, citindu-le lor carti de povesti si vorbindu-le despre diferite personaje, vor fi captivati de citit si invatat, vor considera lectura o modalitate distractiva si relaxanta de petrecere a timpului liber si cand vor fi mai marisori si vor sti alfabetul vor avea deschidere spre carte! Si astea sunt doar cateva situatii, care imi vin acum in minte, insa exemplul oferit de adulti este imitate de copii in absolut orice situatie de viata, fie pozitiva, fie negativa.
Dragoste şi sprijin (discuţii, distracţii, o relaţie de prietenie, etc). Restul vine de la sine, de genul: mersul la scoală, bunele maniere. Astea le ştim şi le practicăm majoritatea dintre noi.