Naratiunea ete un mod de expunere prin care se povestesc fapte reale sau imaginare petrecute intr-un anumit loc, la un moment dat.
Textul narativ implică relatarea unor întâmplări reale sau imaginare, a căror succesiune constituie acţiunea. Discursul narativ implică existenţa unuinarator (cel care povesteşte) şi a unui naratar (cel căruia i se adresează naratorul).
Modurile de expunere predominante într-un text narativ sunt: naraţiunea, dialogul. Cuvintele care definesc textul narativ sunt: acţiune, personaje, conflicte, narator, naraţiune. Textul narativ apare în toate speciile epice: epopee, basm, baladă, legendă, snoavă, fabulă, povestire, schiţă, roman.
Text narativ este acela in care este povestita o intamplare si care abunda in verbe; text descriptiv este acela care se refera la o descriere si abunda in adjective.
Text narativ inseamna un text epic, in care se povesteste o intamplare ceva.
Autorul este persoana care creeaza o opera literara, modificand realitatea prin imagini artistice, selectand, combinand si nuantand limbajul pentru a oferi o alta imagine realitatii, in textul epic, el este cel care il plasmuieste pe narator, inventeaza actiunea, da viata personajelor, opteaza pentru o anume instanta narativa etc. ii este proprie intentia de a reprezenta lumea si viata printr-o relativa detasare obtinuta prin disimularea sub masca personajelor. Spre deosebire de poet, care se concentreaza asupra propriei subiectivitati, prozatorul este atent, in principiu, la ce se intampla in jurul sau, in realitatea imediata: evenimente, intamplari, oameni, scene de viata etc. Autorului ii este proprie o anumita reprezentare despre fiinta umana si despre realitatea sociala in care aceasta se misca. Personajul nu este asadar decat un artificiu construit de narator.
Într-un text narativ, autorul își transmite gândurile și sentimentele în mode indirect prin intermediul personajelor și al acțiunii.
Textul narativ este un text povestit in care se intampla lucruri imaginare