Ai fi fost gol pe dinăuntru, indiferent și incapabil să profiți de bucuriile vieții, rigid. Depinde dacă tu o vezi ca pe ceva rău sau bun.
N-am sa dau un raspuns filosofic,insa am avut perioade, in care pur si simplu, ma simteam distanta fata de tot ce se intampla in jurul meu, nu ma bucuram cand aveam de ce sa ma bucur, nu ma intristam cand se intampla ceva rau, eram asa detasata de oameni, situatii si pana la urma chiar si de mine.Cand stau si ma gandesc la perioada aia, ma ingrozesc cateodata, clar ca aveam sentimente, insa erau mai mult de goliciune si nepasare, chiar ajunsesem in situatia in care voiam sa ma enervez sau sa plang.Asa am realizat ca sentimente sunt cele care te ajuta sa cresti ca persoana, care iti animeaza viata si o fac interesanta. "Rau cu rau, dar mai rau fara rau" cam asa vad acum si tristetea