Limba româna vorbită este o limba apostrofică iar apostroful este folosit intr-o transcriere fonetică dictata tocmai de acel simt al limbii.
Apostroful notează căderea unei litere si nu poate fi înlocuit de cratimă, cum cer recomandările ortografice, pentru că aceasta marchează citirea împreună a două cuvinte.
De exemplu, o piesa de I.L.Caragiale are un titlu transcris fonetic" D'ale carnavalului "( se citeste dale, cum ar fi dale de piatră ). Acest titlu nu se poate scrie cu cratima :"De-ale Carnavalului ".
Un alt exemplu :" unde se duc elevii?" In transcrierea fonetica : "u'n se duc elevii?" Nu se poate scrie româneşte cu cratimă:" un-se duc", nici măcar "un'-se duc".
Alt exemplu: "Maria a lui Pandele " Transcris fonetic ( asa cum se vorbeste) "Maria lu' Pandele". Nu se poate scrie cu cratima: "Maria a lu-Pandele".
Apostroful este în limbă, noi vorbim cu apostrof ca şi Caragiale, Alecsandri, Eminescu - trebuie doar să respectăm principiul fonetic al scrierii limbii române, adică să-l întrebuinţăm în scris!
Sjhxjcks întreabă: