La verbele auxiliare este mai simplu. Exista trei verbe auxiliare: a fi, a vrea si a avea. Ele doar ajuta la formarea unui mod sau a unui timp compus, deci nu au niciodata functie de predicat.
Spre exemplu, in propozitia: Eu am un mar., verbul a avea este predicativ, avand functie de PV. In schimb, in propozitia: Eu am mancat un mar., "am" nu are valoare predicativa, ci auxiliara, deoarece ajuta la formarea unui timp compus(perfectul compus).
Verbul a vrea ajuta a formarea viitorului: Eu voi pleca in vacanta. Aici, "voi" este verb auxiliar.
Verbul "a fi" este auxiliar doar in cazurile urmatoare:
- ajuta la formarea timpului perfect a conjunctivului sau conditional-optativului, ca in exemplele urmatoare: Sa fi citit inainte de teza, era bine./ As fi plecat rapid la mare.
Verbele copulative sunt: a deveni, a fi, a ramane, a ajunge, a insemna, a se face (a se preface), a reprezenta...in general verbele sunt copulative cand sensul lor este cel de devenire: El a ajuns presedinte.; Ea se face medic.; Viata insemna munca.(a insemna nu are sensul aici de "a nota").
Sensibil este verbul "a fi", caci uneori nu iti poti da seama lejer daca e sau nu copulativ, insa... daca e sinonim cu "a se afla", "a se gasi undeva", "a exista", el are valoare predicativa.
De exemplu:
Maria este in delegatie. - predicativ
Maria este lumina vietii mele. - copulativ
O mentiune:
Cand verbul "a fi" este urmat de stari, senzatii, sentimente, fenomene, el este predicativ, iar ceea ce urmeaza lui este subiect:
Este ploaie.
Imi este frig/foame/sete/teama...
Cred ca am nevoie de 2h ca sa spun tot...Cel mai bine e sa o rogi pe doamna profesoara sa explice inca o data valorile verbelor!
Bafta!