La aproape 20 de km. în aval de Cernavodă, Dunărea face o mare cotitură, mărginită pe dreapta de pereţii verticali ai unor faleze de calcar, iar spre stânga de malul jos şi împădurit ca o perie al Bălţii Ialomiţei, luându-o mai întâi spre nord-est, apoi spre nord ca să se mai întoarcă încă o dată spre nord-vest. O dată făcut acest uriaş ocol, în care fluviul a ros adânc din faleza de calcar a malului Dobrogean, albia se îngustează drastic şi ştim că, de asemenea fundul fluviului se înalţă, aşa încât vara, când apa scade de căldură, vapoarele nu mai pot trece. În fundul marii cotituri stă pitit, într-un soi de găvan, satul actual Capidava, care şi-a luat numele recent de la cetatea romană ale cărei ruine îl străjuiesc de pe un pinten stâncos situat la SSE de sat. De acolo, de lângă cetate, apusurile de soare, când astrul moare în apele Dunării, moarându-i undele în toate nuanţele curcubeului, se văd ca adevărate simfonii de culori şi de lumină.
Important de văzut este de asemenea, basilica din NV cetăţii ca şi instalaţia portuară a Capidavei aflată pe malul Dunării în dreptul cetăţii. Pot fi văzute o serie de contrucţii de suprafaţă - tip bordei - dar şi locuinţe cu mai multe nivele de locuire. Un punct de interes îl reprezintă termele romane dar şi necropola, ambele aflate în afara cetăţii.
Ghidajul pe cetate, poate fi făcut pe perioada verii, vizitatorilor, de către unul dintre profesorii care participă la sapăturile arheologice odata cu deschiderea şantierului arheologic din 1 iunie până la 1 septembrie, fie de studenţii prezenţi pe şantier
Capidava, un sat de pe malul Dunarii intre Cernavoda si Harsova. Acolo este o lume uitata, o cetate, un sat de lipoveni si romani, bordee din chirpici, lotci, animale, un telefon public o pseudobiserica, un birt si drumurile pline de colb dunarean.
sper sa iti fie de folos!