Sens conotativ:
Reprezintă sensurile secundare şi figurate ale semnificatului unui cuvânt. Toate tipurile de conotaţii au în comun faptul că se delimitează de denotaţie şi depind de context.
Câteva tipuri de conotaţii:
1) sensuri reprezentând diferite atribute, cărora li se acordă o importantă mai mare. Faţă de denotaţia cuvântului leu „animal de un anumit tip, cu anumite caracteristici", se detaşează atributul „caracteristici excepţionale" („curaj, nobleţe, putere"): „Ion se luptă ca un leu"
2) sensuri asociate emotiv sau afectiv denotaţiei: „doliu" pentru culoarea neagră; „tinereţe, putere" pentru culoarea verde.
3) sensuri secundare fixate în contexte lingvistice: „ora mesei" sau „am luat masa în oraş", (pentru că pe masă se mănâncă, se ajunge la sensul „mâncare").
4) valori afective, condiţionate social: bou „prost"; nevăzător „orb";
5) valori evaluative asociate unor cuvinte, indicate de dicţionar: livresc -> pentru a sucomba; peiorativ -> pentru a crăpa;
6) unele dintre cele mai frecvente conotaţii sunt sensurile figurate, la care se ajunge prin metaforă (murmură apa) sau prin metonimie (bea un pahar).
Isabela96 întreabă:
UchihaShisui88 întreabă: