Imi puteti spune ce reactii/ impresii v-a trezit urmatoarea poezie? Ce v-a frapat in text: o idee poetica, o imagine poetica, o sintagma, etc.

E o intamplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decat mine, decat oasele mele,
pe care mi le scrasnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.
Sa stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece in delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
Du-ma, fericire, in sus, si izbeste-mi
tampla de stele, pana cand
lumea mea prelunga si in nesfarsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curand.
Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cantece diferite, lovindu-se amestecandu-se,
doua culori ce nu s-au vazut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pamant,
una foarte de sus, aproape rupta
in infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntamplarii ca sunt.

Multumesc :d. Funda!

Sunt versuri scrise de Nichita Stanescu in care poetul isi exprima eterna uimire in fata vietii cu toate intamplarile ei miraculoase:iubirea, comunicarea, intalnirea.Pentru el iubirea este o modalitate de integrare in armonia universala sugerata de inaltarea precum o coloana a infinitului ce leaga Pamantul de astre iar starea de fericire imponderabila ni-l prezinta lovindu-se cu tampla de stele.Satisfactia miraculoasa a intalnirii ce amesteca doua fapturi omenesti ce-si pierd materialitatea si devin cantece, devin culori, una intoarsa spre pamant, desigur simabol al feminitatii, cealalta spre cer, masculinitatea, desigur. Fapanta este intreaga poezie stanesciana unica in literatura romana prin originalitatea imaginilor poetice precum si pentru asociatiile de cuvinte care par dintr-o data parca altele decat cele folosite in limba comuna.In acest Cantec, fiindca asa se numeste poezia, remarcabila este prospetimea mirarii cu care priveste poetul iubirea ca pe o "intamplare"a fiintei. Dupa spusele altui interesant poet contemporan cu Nichita, si ma refer la Marin Sorescu, autorul Cantecului e un adevarat creator de" galaxii verbale".