| yase a întrebat:

imi puteti spune va rog cate ceva despre cicloni? Mi se par foarte interesanti si as vrea sa stiu mai multe.

Răspuns Câştigător
| kleorys a răspuns:

În meteorologie un ciclon tropical este o furtună în formă de vârtej, care se formează într-o zonă depresionară tropicală de la suprafața oceanelor, cu diametrul uneori până la câteva mii de kilometri. Este formată dintr-o masă mare de nori și furtunoși care, datorită unui sistem de vânturi circulare puternice se rotesc tredimensional în formă de spirală în jurul unui centru, (în sens retrograd în emisfera nordică și în sens direct în cea sudică). Energia ciclonului provine din degajarea de căldură provenită din condensarea la altitudine a vaporilor de apă formați la suprafața oceanului. În sens termodinamic, un ciclon tropical poate fi considerat o mașină termică. Acest fenomen de condensare ca sursă principală de energie diferențiază cicloanii tropicali de alte fenomene meteorologice, cum ar fi furtunile din zonele depresionare din zonele temperate, care-și iau energia din diferențele de temperatură la întâlnirea unor mase de aer cu temperaturi diferite. De aceea, cantitatea de energie acumulată de un ciclon tropical este în funcție de timpul cât acest ciclon rămâne deasupra apelor calde, care îi furnizează prin evaporare umiditatea atmosferică necesară dezvoltării. Degajarea lentă a căldurii în urma condensării ridică temperatura în interiorul ciclonului cu 15 - 20 °C față de temperatura troposferei în exteriorul ciclonului. De aceea, ciclonii tropicali sunt cunoscute drept furtuni cu nucleu cald. De remarcat că această zonă caldă este numai la înălțime, la suprafața solului temperatura este cu câteva grade mai mică decât a zonei din jurul ciclonului datorită reducerii de către nori a insolației și a precipitațiilor.
Termenul de „ciclon" se referă la mișcarea generală a fenomenului, o mișcare de rotație în sensul acelor de ceasornic în emisfera nordică, respectiv în sens invers acelor de ceasornic în emisfera sudică. Termenul de „tropical" se referă atât la zona predilectă de formare, cât și la caracteristicile termodinamice ale maselor de aer în care se formează.
În funcție de intensitate și de locul în care se produc, ciclonii tropicali sunt cunoscuti sub diferite denumiri ca:
* uragan, vânt cu viteza de 30 - 50 m/s (sau orice vânt care, atingând 12 grade Beaufort, provoacă distrugeri). Inițial, termenul uragan denumea doar ciclonii tropicali din Marea Caraibilor;
* taifun;
* furtună tropicală;
* furtună ciclonică;
* depresiune tropicală.
Toți ciclonii tropicali sunt zone de presiune atmosferică scăzută, măsurată la nivelul solului. Presiunile înregistrate în centrul ciclonilor sunt cele mai mici care se întâlnesc la suprafața Pământului la nivelul mării. Vaporii de apă formați la suprafața oceanului au o densitate mai mică decât a aerului, cam 62 %, ca urmare ei se ridică. La întâlnirea unei zone de aer cu temperatură mai mică ei condensează, eliberând căldura latentă de condensare. Aceasta se face treptat cu înălțimea, ca urmare temperatura aerului din ciclon crește în jurul axei ciclonului. Cu excepția temperaturii aerului din imediata apropiere a suprafeței oceanului, care este determinată de temperatura suprafeței apei, zona din interiorul ciclonui este mai caldă decât cea din jurul său.
În centrul ciclonui se găsește o zonă lipsită de vânturi și precipitații, numită ochiul ciclonului (ochiul furtunii), furtuna desfășurându-se aparent în jurul său. Ochiul unui ciclon tipic are un diametru de 30 - 60 km și poate fi însorit sau acoperit de nori. Prin contrast, cele mai puternice vânturi se întâlnesc chiar la marginea ochiului.
Termenul „ciclon" a fost folosit pentru prima dată de căpitanul de marină britanic Henry Piddington (1797-1858) în 1842. Sper ca te am ajutat!

2 răspunsuri:
| farfalina a răspuns:

CICLONII TROPICALI

Unul dintre cele mai puternice si distrugatoare tipuri de furtuni ciclonice este ciclonul tropical, cunoscut si sub numele de uragan sau taifun ( in Pacificul de vest ). El se formeaza deasupra oceanelor, intre 8° si 15° latitudine nordica, dar nu in apropiere de Ecuator, unde forta Coriolis este extrem de slaba. Majoritatea uraganelor iau nastere in interiorul calmelor ecuatoriale, o zona ingusta caracterizata de perioade de calm intermitente, brize usoare si vijelii frecvente, aflata intre alizeele ce bat de la N-E in emisfera

nordica si dinspre S-E in cea sudica. Deoarece calmele ecuatoriale ale Atlanticului sunt situate in mare parte la nord de Ecuator, uraganele nu apar in Atlanticul de sud. In oceanul Pacific calmele ecuatoriale se extind atat la nord cat si la sud de Ecuator; astfel uraganele se pot produce atat in Pacificul de nord cat si in cel de sud.

Ciclonii tropicali sunt formati din vanturi de mare viteza care sufla circular in jurul unui centru de presiune joasa, cunoscut ca ochi al furtunii. Centrul de presiune scazuta ia nastere cand aerul cald predominant este impins si fortat sa urce de aerul mai rece si mai dens. De la marginea furtunii catre centrul acesteia, presiunea atmosferica scade brusc iar viteza vantului creste. Vantul atinge intensitatea maxima in apropierea punctului de presiune minima ( aproximativ 724 mm coloana de mercur ). Diametrul zonei afectate de forta distructiva a vanturilor poate depasi 240 km. Vanturile puternice predomina asupra unei regiuni mult mai extinse, cu un diametru de 480 km, in medie. Puterea unui uragan se masoara de la 1 la 5. Cel mai slab, de categoria 1, are vanturi de cel putin 120 km/h. Cel mai puternic ( si cel mai rar ), de categoria 5, sufla cu peste 250 km/h. In interiorul ochiului furtunii, care are in medie un diametru de 24 km, vantul se opreste si norii se ridica, dar marea ramane foarte violenta.

Uraganele au in general o traiectorie ce seamana cu o curba a unei parabole. In emisfera nordica furtunile merg de obicei la inceput pe directia N-V iar la latitudini mai mari se intorc spre N-E. In emisfera sudica drumul uraganului este de obicei la inceput spre S-V si ulterior spre S-E.

Uraganele se deplaseaza cu viteze diferite. La latitudinile mai joase viteza variaza intre 8 si 32 km/h, iar la cele mai inalte poate creste pana la 80 km/h. Zonele in care uraganul sufla in aceeasi directie cu miscarea generala a furtunii sunt expuse violentei maxime.

Repartizarea pe glob a ciclonilor tropicali este limitata la sase regiuni, toate aflate in oceanele tropicale si subtropicale: 1) Indiile de Vest, Golful Mexic si Marea Caraibilor; 2) Partea vestica a Pacificului de nord, incluzand insulele Filipine, Marea Chinei si Arhipelagul Japonez;

3) Marea Arabiei si Golful Bengal; 4) Regiunea Pacificului de est din largul coastelor Mexicului si Americii Centrale; 5) Sudul Oceanului Indian, in largul Madagascarului; 6) Vestul Pacificului de sud, tine regiunea insulelor Samoa si Fiji si a coastei rasaritene a Australiei. Ciclonii tropicali nu iau niciodata nastere deasupra uscatului, desi adesea ei ating marginile continentale.

Aparitia ciclonilor tropicali este limitata la anumite anotimopuri ale anului, in functie de asezarea pe glob a regiunii de furtuna. Cei din Indiiile de Vest si din largul coastei apusene a Mexicului se produc mai ales din mai pana in noiembrie, cu ofrecventa maxima la sfarsitul verii si la inceputul toamnei. Cei din partea de vest a Pacificului de nord, din Golful Bengal si din Marea Arabiei sunt raspanditi pe intreaga durata a anului, dar predomina din mai pana in noiembrie. Cei din Pacificul de sud si din partea de sud a Oceanului Indian se produc din octombrie pana in aprilie. Vedem deci ca acesti cicloni sunt limitati la anotimpul cald din fiecare emisfera.


CICLONII TROPICALI

Unul dintre cele mai puternice si distrugatoare tipuri de furtuni ciclonice este ciclonul tropical, cunoscut si sub numele de uragan sau taifun ( in Pacificul de vest ). El se formeaza deasupra oceanelor, intre 8° si 15° latitudine nordica, dar nu in apropiere de Ecuator, unde forta Coriolis este extrem de slaba. Majoritatea uraganelor iau nastere in interiorul calmelor ecuatoriale, o zona ingusta caracterizata de perioade de calm intermitente, brize usoare si vijelii frecvente, aflata intre alizeele ce bat de la N-E in emisfera

nordica si dinspre S-E in cea sudica. Deoarece calmele ecuatoriale ale Atlanticului sunt situate in mare parte la nord de Ecuator, uraganele nu apar in Atlanticul de sud. In oceanul Pacific calmele ecuatoriale se extind atat la nord cat si la sud de Ecuator; astfel uraganele se pot produce atat in Pacificul de nord cat si in cel de sud.

Ciclonii tropicali sunt formati din vanturi de mare viteza care sufla circular in jurul unui centru de presiune joasa, cunoscut ca ochi al furtunii. Centrul de presiune scazuta ia nastere cand aerul cald predominant este impins si fortat sa urce de aerul mai rece si mai dens. De la marginea furtunii catre centrul acesteia, presiunea atmosferica scade brusc iar viteza vantului creste. Vantul atinge intensitatea maxima in apropierea punctului de presiune minima ( aproximativ 724 mm coloana de mercur ). Diametrul zonei afectate de forta distructiva a vanturilor poate depasi 240 km. Vanturile puternice predomina asupra unei regiuni mult mai extinse, cu un diametru de 480 km, in medie. Puterea unui uragan se masoara de la 1 la 5. Cel mai slab, de categoria 1, are vanturi de cel putin 120 km/h. Cel mai puternic ( si cel mai rar ), de categoria 5, sufla cu peste 250 km/h. In interiorul ochiului furtunii, care are in medie un diametru de 24 km, vantul se opreste si norii se ridica, dar marea ramane foarte violenta.

Uraganele au in general o traiectorie ce seamana cu o curba a unei parabole. In emisfera nordica furtunile merg de obicei la inceput pe directia N-V iar la latitudini mai mari se intorc spre N-E. In emisfera sudica drumul uraganului este de obicei la inceput spre S-V si ulterior spre S-E.

Uraganele se deplaseaza cu viteze diferite. La latitudinile mai joase viteza variaza intre 8 si 32 km/h, iar la cele mai inalte poate creste pana la 80 km/h. Zonele in care uraganul sufla in aceeasi directie cu miscarea generala a furtunii sunt expuse violentei maxime.

Repartizarea pe glob a ciclonilor tropicali este limitata la sase regiuni, toate aflate in oceanele tropicale si subtropicale: 1) Indiile de Vest, Golful Mexic si Marea Caraibilor; 2) Partea vestica a Pacificului de nord, incluzand insulele Filipine, Marea Chinei si Arhipelagul Japonez;

3) Marea Arabiei si Golful Bengal; 4) Regiunea Pacificului de est din largul coastelor Mexicului si Americii Centrale; 5) Sudul Oceanului Indian, in largul Madagascarului; 6) Vestul Pacificului de sud, tine regiunea insulelor Samoa si Fiji si a coastei rasaritene a Australiei. Ciclonii tropicali nu iau niciodata nastere deasupra uscatului, desi adesea ei ating marginile continentale.

Aparitia ciclonilor tropicali este limitata la anumite anotimopuri ale anului, in functie de asezarea pe glob a regiunii de furtuna. Cei din Indiiile de Vest si din largul coastei apusene a Mexicului se produc mai ales din mai pana in noiembrie, cu ofrecventa maxima la sfarsitul verii si la inceputul toamnei. Cei din partea de vest a Pacificului de nord, din Golful Bengal si din Marea Arabiei sunt raspanditi pe intreaga durata a anului, dar predomina din mai pana in noiembrie. Cei din Pacificul de sud si din partea de sud a Oceanului Indian se produc din octombrie pana in aprilie. Vedem deci ca acesti cicloni sunt limitati la anotimpul cald din fiecare emisfera.




| yase explică:

Multumeschappy