Buna! Intru in clasa a 9a anul acesta cu așteptări poate puțin prea mari. Am luat 9.90 la EN si am ales, logic, cel mai bun liceu din oraș. Încă de la mediile celorlaltor colegi am fost luată puțin prin surprindere (următoarea nota fiind 9.37), dar am trecut cu vederea, bazandu mă pe sugestiile profesorilor și pe faptul că "Și așa anul asta au fost note mici". Insa opinia formata vag de mediile lor nu mi-a fost informată odată ce am luat primul contact cu ei. Evident, știu că nu m-am dus la un liceu de prestigiu (nu exista în orașul meu uitat de lume), dar oare am eu standarde prea mari daca mă aștept să se scrie corect si sa nu se chiulească din prima luna?! Nici nu mai aduc vorba de uniforme, ideea a fost respinsa din prima. Colegii sunt fix întruchiparea stereotipului adolescentului de duzină, ăla care asculta manele, fetele cu unghii și gene, băieții care se îndeletnicesc de la vârsta asta cu pariurile și cine știe ce alte afaceri. Ma gândeam că e vina mea pentru că am ales profilul uman (La olimpiada de romana am ieșit a doua pe țară), dar odată ce am discutat cu elevii, am văzut că experiența e cat de cat ceva comun. Cei mai mulți fosti colegi sunt pe mate info, la același liceu sau al doilea cel mai bun. Se plângeau pe grupul vechi cu dirigintele că nu au șanse să și facă prieteni. Când diriga a întrebat dacă sunt "prea intelectuali pentru ei", am aflat cu toți că până și la mate info practicarea pariurilor și consumul de alcool sunt criterii pentru o reputație cat de cat respectabilă. Fosta mea clasa nu a fost cine știe ce, nu eram noi copii de elita sau olimpici internaționali. Ne-a lovit norocul în clasa a 8a, iar eu și o altă colegă am participat la faze naționale ale olimpiadelor, dar cam atât. Ma bucur cel puțin că nu doar eu mă aflu în "minoritate", iar dezamăgirea este comuna.
In fosta mea clasa erau vreo 5-6 copii de la tara, dar stereotipurile in jurul acestor persoane nu se aplicau nicidecum in cazul lor. Erau copii excepționali cu note de peste 9.50 la EN. Ei bine, la mine în clasa, lucrurile nu mai urmează același curs. Nici nu mai zic de părinți, care zici că n au luat contact cu tehnologia în viața lor, au dat drumul mahalalei din PRIMA ZI in care au fost adăugați în grupul cu dirigul și așa mai departe. Nu învinovățesc copiii pentru orice asemănare cu părinții lor.
Poate cer prea mult. Vreau sa vad daca e experiență comuna. Mama mea e tot profesoara la liceu (primul din coada la noi în oraș) și mi-a zis că așa se plâng toți la început.
Ordonare:
După relevanţă
De ce trebuie sa te raportezi la colegi si la metehnele lor?
DA, e important sa poti sa te integrezi cat de cat in colectiv, insa daca sunt toti oi negre, fi tu cea alba!
Daca nu o sa poti sa iti faci prieteni in clasa, nu e nici o problema, o sa mai gasesti probabil pe cineva cu preocuparile tale in tot liceul.
Sau daca nu, si mai bine, o sa ai timp pentru invatat, hobby-uri, etc
Pe vremea mea, cam 65-70% din clasa ascultau manele (macar la acea vreme era inceputul si sunau mai bine, mult mai bine decat astazi).
Dar am stat departe de ei si nu am murit.
Felicitarile de rigoare (pentru modul in care gandesti si te exprimi). Daca nu te lasi furata de val, probabil o sa ajungi departe. Indiferent care e nivelul de performanta si de cultura al clasei.
Răspunde
Se pare că tu ești o "rara avis" și te felicit pentru asta. N-o să fie ușor, dar mergi pe drumul tău. Ești o persoană deosebită de masa amorfă a turmei, ai grijă să nu te pierzi pe drum. De regulă, spicul plin ține capul plecat, iar spicul gol are freza-n vânt. Când ești aparte, când ai niște principii și un sistem de valori bine definit, ești privit chiorâș. Lasă-i pe colegii tăi să-și ducă mai departe existența manelizată, integrează-te pe cât posibil și ține drumul drept.
S-auzim numai de bine!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
