Nu stiti ceva articole despre arhitectura bisericilor din Transilvania, Moldova si Oltenia? Am cautat pe google, dar n-am gasit nimic care sa ma ajute...

Uite:



Influenţe ale stilurilor occidentale în arhitectura Bisericii cu Lună
a. Baroc şi neoclasic în cele trei Ţări române.
Cauzele apariţiei stilului baroc au fost de ordin confesional ( dezvoltîndu-se în Europa, în ţările de confesiune romano - catolică, în sec. XVI—XVIII, ca artă a Contrareformei) şi de ordin politic ( în perioada de „înflorire a absolutismului şi în timpul luptelor pentru unitate naţională", fiind „o parte constitutivă a culturii clasei nobile " ).
Caracteristica arhitecturii baroce a fost gustul pentru colosal şi grandios, decoraţie bogată, „amploarea, mişcarea împinsă pînă la vîrtej şi ameţeală, bogăţia şi supraabundenţa", mijloace prin care Contrareforma căuta să impresioneze mulţimile. Specificul arhitecturii baroce este frecventa folosire a liniei curbe: curba si contracurba, formele curbe, întortocheate, chiar si volume ondulate, forme răsucite, complicate. Faţadele sînt tratate adesea cu forme convexe sau concave. Elementele artistice ale arhitecturii clasice greco-romane, pe care le-a utilizat barocul, au fost abătute de la scop, ele nemaifiind folosite ca organe esenţiale, structurale, ale construcţiei ci, în special, ca elemente decorative.
Barocul a pătruns mai puţin în Ţara Românească, unde unii domni fanarioţi au favorizat pătrunderea, în arhitectură, a unor elemente specifice lumii orientale turceşti.
În Moldova, influenţa arhitecturii baroce se va exercita încă în sec. XVII si se va instala în sec. XVIII, venind din Polonia şi Transilvania. Foarte important este faptul (valabil şi la Biserica cu Lună) că la bisericile moldoveneşti se remarcă „repertoriul ornamental foarte nuanţat, întrebuinţat cu măsură, fără explozii agresive, cum se întîmplă adeseori în arhitectura barocă".
În Transilvania, barocul în arhitectură a pătruns după ocuparea acestei părţi de ţară de către habsburgi. Cu excepţia porţilor de la Alba-Iulia, aici nu întîlnim „formele jucate si bogăţia decorativă care caracterizează monumentele barocului din ţările Europei Centrale", ci formele reţinute si mai calme ale barocului tîrziu de scoală austriacă. Bisericile ortodoxe româneşti din Transilvania, chiar decorate în stil baroc, sînt sobre ca ţinută. Astfel că, prin construirea Bisericii cu Lună, „arta română din părţile de nord-vest ale ţării dovedea o reală capacitate de absorbţie ar¬tistică, de integrare a arhitecturii baroce în cadrul propriilor programe".
Stilul arhitectural neoclasic aparţine unui curent mai larg, artistic şi literar, care apare mai întîi în Franţa, în a doua jumătate a sec. XVIII, ca reacţie la „dulcegăria pompoasă" a barocului şi rococoului, extinzîndu-se apoi în toată Europa, pînă în sec. XIX. în Franţa, acest curent s-a numit neoclasicism, în restul Europei s-a numit clasicism, majoritatea specialiştilor optînd pentru termenul francez.
În arhitectura de stil neoclasic, elementele esenţiale ale arhitecturii antice (coloanele, pilaştrii) sînt utilizate nu numai cu scop decorativ, ca la baroc, ci şi cu scop structural, funcţional, de susţinere. Totuşi, cu timpul, si la neoclasic, unele construcţii vor căpăta un „caracter formal re¬zultat din evidenta rupere a unităţii dintre partiul constructiv-funoţional si exprimarea sa plastică", aşa cum arată Prof. Aurel Teodorescu.
Între arhitectura barocă si cea neoclasică nu se poate face o deli¬mitare chiar aşa de netă si tranşantă, interferenţe de la un stil la altul observîndu-se în multe cazuri, ambele coexistînd în sec. XVIII4. Chiar si unii specialişti (dintre cei consultaţi de noi, în ce priveşte vechea arhitectură bisericească) încadrează unele opere neoclasice la baroc şi invers.
Elementele neoclasice în Ţara Românească apar mai puţine în primele decenii ale sec. XIX. De exemplu, în Bucureşti, la biserica „Sf. Dumitru" (ctitorită, la 1819, de Episcopul Filitti de la Buzău), la bisericile „Teiul Doamnei" sau „Ghica-Tei" si,, Sf. Gheorghe Nou" (refăcută după incendiul de la 1847) şi la alte biserici si clopotniţe, reconstruite după ce fuseseră deteriorate de vreme, incendii, cutremure etc.
În Moldova, ne-au rămas multe biserici, monumente istorice, cu elemente de neoclasic, în unele istorii de artă, se citează biserica „Sfinţii Teodori" din Iaşi (1761), ca facînd scoală, în stilul arhitectural neoclasic, modelul ei fiind preluat la multe biserici orăşeneşti din epocă. Dar şi la această biserică (la fel ca la multe din sec. XVIII) se observă interferenţa firească a neoclasicului cu barocul. Aşa cum este cazul, de exemplu, cu altă frumoasă si interesantă biserică ieşeană, „Sf. Gheorghe" („Mitropolia Veche"), de la 1761—1772, despre care I. P. S. Nestor Vornicescu. Mitropolitul Olteniei, subliniază că: „arată trăsăturile unui anumit stil de arhitectură moldovenească din veacul al XVIII-lea", fiind „considerată drept opera cea mai grăitoare" a Mitropolitului Gavriil Calimah.
Pentru Transilvania, istoricii de artă nu semnalează monumente bisericeşti mai importante, în afară de Biserica cu Lună, construite cu elemente de neoclasic. Totuşi, în Bihor şi Oradea, există biserici ortodoxe (unele de dimensiuni mai reduse, altele mai impozante) la care se face simţită interferenţa barocului cu neoclasicul. Este vorba chiar de biserica de care ne ocupăm şi de multe din cele amintite la stilul baroc.



Sper sa. ti fie de folos:*