Nu va suparati cine ma poate ajuta cu ceva? Vreau sa intru in Dinu Lipatti am auzit ca e un liceu foarte bun si as vrea sa stiu care e media de admitere pentru. Actorie si ce probe mai trebuie sa dau tot pentru Actorie.Cine ma poate ajuta?

Funda :*

Pe baza promovării unui test de aptitudini, toate ciclurile de învăţământ se împrospătează cu noi elevi.
Oportunităţile de studiu artistic se diversifică odată cu creşterea copiilor.
În ciclul primar se studiază numai pianul sau vioara, alături de teoria muzicii.
Începutul gimnaziului adaugă posibilitatea învăţării altor instrumente (violă, violoncel, contrabas, chitară, flaut, oboi, clarinet, fagot, corn, trompetă, trombon, nai, ţambal, percuţie) în paralel cu pianul complementar, cor/orchestră, muzică de cameră şi istoria muzicii.
La înscrierea pentru clasa a IX-a se poate opta, şi pentru: canto clasic sau popular, secţia muzicală-teoretică sau secţia teatru.
Fiecare an şcolar se încheie cu un examen la specialitate.
La sfârşitul clasei a XII-a, în urma promovării examenelor necesare, elevii primesc Diploma de bacalaureat şi Atestatul în specialitatea studiată.
Atestatul le dă dreptul absolvenţilor să profeseze în specialitatea studiată, fiind încadraţi într-o grilă de salarizare conform personalului calificat în domeniul respectiv.

Baza materială
Colegiul dispune de o bază materiala complexă: 17 săli de cultură generală, laborator de fizică şi chimie, 2 laboratoare de informatică-AEL, 105 săli de studiu instrumental şi teoretic-muzical, sală de concerte cu 200 locuri, 2 săli pentru ansambluri (cor şi orchestră), 2 săli pentru teatru, bibliotecă, magazie şi atelier de întreţinere a instrumentelor muzicale care creează condiţiile optime desfăşurării în paralel a cursurilor de cultură generală (specifice liceelor cu profil umanist) cu orele de specialitate.


FOTOGALERII | PERSONALITĂŢI


1 Users Online





„Muzica trebuie să trăiască sub degetele noastre, sub ochii noştri, în inima şi mintea noastră, cu tot ceea ce noi putem să-i aducem ca ofrandă."

Dinu Lipatti (1917- 1950)




Istoric

În spatele Dealului Patriarhiei, la numarul 63 al străzii „Principatele Unite", se află o clădire impunătoare, de o eleganţă discreta, cu detalii arhitectonice ce ar stârni invidia unui curator de muzeu. Este clădirea care adăposteşte un adevărat lăcaş de cultură, prima unitate de invăţământ vocaţional muzical din ţară, care astăzi poartă numele celebrului pianist şi compozitor român Dinu Lipatti.

Şcoala de Artă din Bucureşti
Premisa înfiinţării Liceului de Muzică „Dinu Lipatti" de azi a constituit-o Reforma Învăţământului din 1948, care şi-a îndreptat privirea şi spre învăţământul artistic, care până la acea dată se desfăşurase în şcoli particulare, institute de artă şi conservatoare. Instituţia a luat fiinţă în anul 1949, sub denumirea „Şcoala de Artă din Bucureşti". Prima de acest fel din ţară, şcoala cuprindea trei secţii: muzică, coregrafie şi artă plastică. Nou înfiinţata Direcţie a Învăţământului Artistic din cadrul Ministerului Artelor a repartizat Şcolii de Artă clădirea vechiului Conservator de Muzică din Piaţa Amzei nr.8 şi l-a numit în funcţia de director pe Emil Bâclea, nume binecunoscut în viaţa muzicală a vremii, solist concertist, prim fagotist solist în Orchestra Simfonică a Radioteleviziunii Române, consilier muzical pe lângă Direcţia Muzicală a Orchestrei Simfonice Radio şi conducător al Cvintetului „George Enescu".
Ca la orice început, au existat numeroase dificultăţi, însă şi mult entuziasm şi dăruire din partea directorului şi a corpului profesoral. Datorită lipsei de spaţiu, unele cursuri se ţineau în alte locaţii, prin bunăvoinţa unor personalităţi ca Ioan Chirescu, directorul Conservatorului de Muzică, ori Sabin Drăgoi, directorul Institutului de Folclor. Baza materială, în special pentru secţia de muzică, era insuficientă şi doar în urma intervenţiei directorului pe lângă Ministerul Artelor şi instituţii de artă ca Filarmonica Română, Radiodifuziunea Română, Institutul Militar de Muzică, au fost obţinute o parte din instrumentele muzicale, cu titlu de împrumut. De asemenea, mulţi dintre profesorii şcolii au pus la dispoziţia elevilor instrumentele şi partiturile personale, iar unii au fost chiar rugaţi să predea cursurile la domiciliu.

Şcoala Elementară şi Medie de Muzică Nr.1 din Bucureşti
Această stare de lucruri a luat sfârşit în iunie 1950, odată cu hotărârea Consiliului de Miniştri, la propunerea Ministerului Culturii, de a despărţi cele trei secţii ale şcolii de Artă în trei şcoli de sine stătătoare. Astfel a luat fiinţă şcoala Elementară şi Medie de Muzică Nr.1, care a primit un local mai spaţios, situat în strada Pictor Verona nr.3. Director a fost numit în continuare profesorul Emil Bâclea.
Au intervenit schimbări majore în ceea ce priveşte organizarea administrativă, în primul rând datorate introducerii cursurilor de cultură generală obligatorii – cursuri elementare şi medii, identice cu cele ale tuturor şcolilor elementare şi medii din ţară. De asemenea, la catedrele de pian, instrumente de coarde, instrumente de suflat şi percuţie s-au adăugat cele de canto, studii teoretice, orchestră şi muzică de cameră pentru coarde şi suflători. Au fost numite cadre didactice din rândul celor mai distinşi instrumentişti din instituţii muzicale precum Filarmonica Română, Opera Română, Radiodifuziunea Romănă. La clasa de orchestră a fost numit maestrul Emanuel Elenescu, care a condus Orchestra Simfonică a şcolii de Muzică timp de patru ani. Catedra de muzică de cameră pentru coarde a fost încredinţată excelentului violoncelist Ion Fotino, iar cea pentru suflători, profesorului Emil Bâclea. Şef al catedrei de canto a fost numit renumitul interpret Barbu Dumitrescu. În 1951, mulţumită bunei organizări şi funcţionări a şcolii, directorul Bâclea reuşeşte să obţină, după multe stăruinţe pe lângă Ministerul Culturii, un post de director adjunct pentru coordonarea activităţii de predare la cultură generală. Primul director adjunct a fost profesoara de limba română Olga Comănescu.
În perioada 1951 – 1954 a funcţionat pe lângă Şcoala de Muzică Nr.1 un curs seral special, cu o durată de trei ani, care permitea studenţilor de la Conservator, Institutul de Artă Plastică şi cel de Cinematografie să îşi completeze studiile de cultură generală şi să obţină certificatul de absolvire a Şcolii de Muzică, certificat care le dădea dreptul să se prezinte la examenul de stat.

Orchestra Simfonică a Şcolii de Muzică Nr.1 din Bucureşti
Încă de la înfiinţarea sa, Orchestra Simfonică a şcolii de Muzică Nr.1 din Bucureşti s-a remarcat prin rezultate strălucite în viaţa muzicală a capitalei şi a ţării. Recunoaşterea meritelor acestui ansamblu alcătuit în întregime de elevi a fost marcată prin invitarea acesteia să participe la concursul de orchestre din cadrul celui de-al IV-lea Festival Internaţional al Tineretului de la Bucureşti, în 1953. Prezenţa în concurs a tinerei orchestre de elevi cu vârstele cuprinse între 12 şi 18 ani, alături de orchestre mature, alcătuite din studenţi şi elemente profesioniste, a stârnit o justificată curiozitate în lumea muzicală. Juriul internaţional, din care făceau parte personalităţi proeminente, precum şi publicul din sala Ateneului Român, au apreciat la superlativ evoluţia tinerilor muzicieni, care a constituit un adevărat triumf. Atunci, pentru prima dată în România, publicul a putut vedea o orchestră simfonică în componenţa căreia erau şi fete la instrumentele de suflat, atât de lemn cât şi de alamă. Mai mult decât atât, Orchestra Simfonică a Şcolii de Muzică Nr.1 din Bucureşti, sub bagheta lui Emanuel Elenescu, a prezentat întregul program din memorie, fără partituri, spre uimirea şi admiraţia unanime, ceea ce
s-a constituit într-o premieră mondială. Redăm, în continuare, programul concertului susţinut de aceasta:
Richard Wagner, Uvertura la Maeştrii cântăreţi;
Carl Maria von Weber, Fantezia în Do major pentru pian şi orchestră – Solistă: Alexandrina Zorleanu;
Paul Constantinescu, Trei dansuri simfonice;
Alex. Grigori Arutunian, Simfonia, Partea a IV-a, Finale.
Emil Bâclea, directorul de la acea dată al şcolii, declara: „Aflându-mă într-o lojă din spatele juriului instalat în loja oficială, am putut observa entuziasmul şi mirarea care se manifestau în timpul concertului. În timpul execuţiei celor Trei dansuri de Paul Constantinescu, l-am văzut pe distinsul compozitor bulgar Pantscho Vladigheroff cum îşi usca lacrimile cu batista." Din păcate, cele trei premii au fost acordate orchestrelor de tineret din R.F.G., U.R.S.S. şi România, ultima pregătită de maestrul George Georgescu, membru al juriului. „Premierea Orchestrei Şcolii de Muzică ar fi însemnat eliminarea Orchestrei de tineret a ţării noastre," susţinea acesta din urmă; una dintre cele două orchestre româneşti „a trebuit să fie sacrificată". „În memoria sufletului nostru şi al tuturor celor care au asistat la memorabilul concert al Şcolii de Muzică din Bucureşti," declară directorul Emil Bâclea, „va dăinui pentru totdeauna amintirea unei incredibile performanţe ce nu s-a mai văzut şi nici auzit, care cu certitudine nu se va mai repeta niciunde şi nicicând, de către nici o orchestră din lume."
Constantin Petrovici, între 1956 şi 1977, apoi Nicolae Racu, din 1968 până în prezent, i-au urmat lui Emanuel Elenescu la conducerea orchestrei simfonice. Cei doi admirabili profesori au continuat seria de succese ale acesteia, azi Orchestra Simfonică a Liceului de Muzică „Dinu Lipatti", pe scene importante din ţară şi din întreaga lume, contribuind enorm la creşterea prestigiului instituţiei.
De-a lungul anilor orchestra a participat la numeroase festivaluri internaţionale şi a fost în turnee în ţări precum Marea Britanie, Franţa, Spania, Polonia, Tunisia, Republica Moldova, Croaţia, China, Germania, Elveţia şi Italia. Maestrul Nicolae Racu a fost invitat să ţină sesiuni de master class de dirijat împreună cu orchestra în Spania, în 1996 şi 1998, iar în fiecare an susţine stagiuni de concerte educative la Ateneul Român.

Principatele Unite nr. 63
Deoarece localul şcolii devenea tot mai neîncăpător pentru amploarea pe care aceasta o căpătase, în 1954, în urma a numeroase demersuri pe lângă Ministerul Culturii şi chiar la Secretarul General al Partidului, Gheorghe Gheorghiu-Dej, cu sprijinul primarului capitalei, Constantin Doncea, noul sediu a devenit clădirea fostului Liceu Ortodox din strada Principatele Unite nr.63, unde funcţionase ulterior o unitate militară. Inaugurarea s-a făcut pe 1 noiembrie 1954, într-o atmosferă plină de entuziasm.
Aşadar anul şcolar 1954- 1955 a fost primul în care şcoala a funcţionat într-un local corespunzător, cu săli de cultură generală, sali de studiu instrumental, sală de spectacole, dormitoare şi cantină, ateliere de reparat instrumente muzicale. Acest lucru a făcut posibilă înfiinţarea secţiei de muzică populară – instrumental şi canto, prima din ţară. Pentru această secţie au fost solicitate să-şi aducă contribuţia cei mai mari artişti de muzică populară: Maria Tănase – canto popular, Fănică Luca – nai, Gheoghe Pantazi - ţambal, Ion Zlotea – cobză.
Aceşti artişi de mare prestigiu au primit cu mare entuziasm rolul de a fi profesori la Şcoala de Muzică Nr.1, începând cu anul 1954.
Rezultatele muncii acestor neîntrecuţi artişti populari şi pionieri ai unui învăţământ organizat de muzică populară din ţara noastră s-au concretizat în pregătirea temeinică, atât muzicală, cât şi de cultură generală, a unei pleiade de valoroşi artişti de muzică populară, unii dintre ei ducând faima ţării noastre peste hotare.
Fănică Luca i-a avut elevi la clasa de nai pe Damian Luca, Artist Emerit şi profesor de nai la trei şcoli în Olanda, care a concertat pe cele mai renumite scene ale lumii, precum şi pe marele maestru Gheorghe Zamfir. La clasa de canto a Mariei Tănase au studiat Ileana Constantinescu şi Benone Sinulescu.
Dintre elevii primelor promoţii de absolvenţi ai secţiei de muzică populară s-a remarcat Gheorghe Zamfir, personalitate muzicală de referinţă, cu o bogată activitate artistică naţională şi internaţională, cu o carieră didactică remarcabilă, fiind profesor la Academia Naţională de Muzică Bucureşti, având o prolifică activitate componistică şi o discografie impresionantă.
În primul an şcolar desfăşurat în sediul din Principatele Unite, a început organizarea audiţiilor muzicale interne, care aveau ca scop selecţionarea elevilor pentru audiţiile cu public, precum şi a audiţiilor mixte, elevi şi profesori, care erau programate o dată pe semestru. Pentru acest scop a fost desemnat de către conducerea şcolii un colectiv artistic format din profesorii şefi de catedră. Această tradiţie a fost reluată în anul şcolar 2008 – 2009, odată cu înfiinţarea Consiliul artistic, prin organizarea unei stagiuni permanente de concerte, ceea ce a dus la o revigorare a vieţii artistice şi la creşterea prestigiului instituţiei, multe dintre evenimente fiind transmise pe posturi importante de televiziune.
La 13 septembrie 1955 Emil Bâclea a plecat de la conducerea Şcolii de Muzică Nr.1. În perioada care a urmat, această prestigioasă instituţie de învăţământ a trecut prin multe momente dificile. Cea mai dramatică situaţie a reprezentat-o comasarea, în anul 1978, cu Şcoala de Muzică Nr.2 – actualul Liceu de Artă „George Enescu" şi cu Şcoala de Coregrafie – actualul Liceu de Coregrafie „Floria Capsali", sub denumirea Liceul de Artă „George Enescu". Secţia de coregrafie a funcţionat, începănd cu 1980, într-un corp de clădire al fostei Şcoli de Muzică Nr.1, în Principatele Unite 63.
Cele trei instituţii de învăţământ au fost separate din nou în 1990, când fosta Şcoală de Muzică Nr.1, rămasă în sediul din strada Principatele Unite nr.63, a primit numele marelui pianist şi compozitor român Dinu Lipatti.

Directori
1. Emil Bâclea (1949 – 1955)
2. Florica Christorian (1955 – 1956)
3.Constantin Rezachievici (1956 – 1963)
4. Elisabeta Suciu (1963 – 1966)
5.Ion Filipoiu (1966 – 1968)
6.Gheorghe Turliu (1968 – 1969)
7.Nicolae Niculescu (1969 – 1974)
8. Elisabeta Suciu (1974 – 1977)
9.Stela Cameniţă (1978 – 1979)
10.Silvia Roşca (1979 – 1981)
11.Lavinia Coman (1981 – 1986)
12.Nicolae Bilciurescu (1986 – 1990)
13.Nicolae Niculescu (1990 – 1993)
14.Lucian Nistor (1993 – 1999)
15.Maria Ploştinariu (1999 – 2008)
16.Ioan Florian Nemeş (2008 – prezent)

Galeria de onoare
Printre numele sonore care au figurat la un moment dat în cataloagele Şcolii de Muzică nr. 1, actualul Colegiu Naţional de Arte „Dinu Lipatti", amintim:

Ileana Cotrubaş - interpretă de operă, Opera din Frankfurt, Opera La Scala din Milano, Metropolitan Opera New York, Opera de Stat din Viena, Cetăţean de onoare al oraşului Bucureşti – 1995, Ordinul „Mare Ofiţer Steaua României" – 2000;

Dan Iordăchescu – interpret de operă pe cele mai prestigioase scene ale lumii;
Wolfgang Guthler – contrabasist, Filarmonica din Berlin;
Aurelian Octav Popa – clarinetist, dirijor şi compozitor, Filarmonica „George Enescu";
Paul Staicu – cornist, dirijor şi profesor, Franţa;
Eugen Ciceu (Cicero) – pianist, Germania;
Varujan Cozighian – prim concert-maestru, Filarmonica „George Enescu";
Radu Paraschivescu – prim concert-maestru, Filarmonica „George Enescu";
Avy Abramovici – prim concert-maestru, Filarmomnica „George Enescu";
Eleonora Geantă – violonist şi profesor, Viena;
Dan Ungureanu, Orchestra Teatrului din Bremerhaven, Germania;
Nicolae Voicu, Orchestra Operei Române din Bucureşti;
Nicoleta Mastero – harpă, Olanda;
Elena Ganţolea – harpă, Orchestra Naţională Radio

Printre personalităţile din promoţiile recente amintim pe una dintre cele mai apreciate interprete de operă în lume, Angela Burlacu Gheorghiu, pe celebrii violonişti Mihaela Martin, Liliana Ciulei, Florin Paul, Cristina Anghelescu – solistă a Orchestrei Naţionale Radio, Lorenz Năsturică – concertmaestru şi solist al Filarmonicii din Munchen, Sherban Lupu – profesor şi violonist în SUA, Remus Azoiţei – solist şi profesor la Royal Academy of London, Adrian Iorgulescu – compozitor, profesor şi fost ministru al culturii, Liviu Dănceanu - compozitor, profesor şi fondatorul Ansamblului " Archaeus", Doina Nemţeanu-Rotaru – compozitor, dirijorii Cristian Brâncuşi – Orchestra Radio, Cristian Florea – Metropolitan Opera, Ovidiu Bălan –Filarmonica din Bacău, instrumentiştii Ioana Raluca-Voicu, Constantin Şerban, Cătălin Mugur, violoncelistul Marin Cazacu, compozitorul şi violoncelistul Şerban Nichifor, pianiştii Tudor Dumitrescu, Sandu Sandrin, Viniciu Moroianu, Roxana Lazăr Gheorghiu, Matei Varga, Delia Pavlovici, oboiştii Florin Ionoaia şi Dorin Gliga.

În prezent
Astăzi, Colegiul Naţional de Arte „Dinu Lipatti" dispune de un corp profesoral de elită care numără 168 de cadre didactice. Sunt şcolarizaţi un număr de 671 de elevi, în învăţământul primar, gimnazial şi liceal. Pe lângă studiul instrumental, există secţii de canto clasic şi popular, o secţie teoretică şi, din 1994, o secţie de teatru.
Baza materială cuprinde 17 săli de curs pentru cultură generală, 105 săli de studiu instrumental, două săli pentru ansambluri, 2 săli pentru teatru, laboratoare pentru fizică şi chimie, 2 cabinete de informatică, bibliotecă, sală de concerte, atelier pentru întreţinerea instrumentelor muzicale.
Internatul, construit în 1977, oferă 170 de locuri de cazare în camere cu 6 şi 4 locuri. Cantina dispune de un bloc alimentar bine dotat şi o sală de mese cu 150 de locuri.
Rezultatele deosebite obţinute de elevii liceului la concursuri naţionale şi internaţionale reflectă calitatea instruirii oferite de această instituţie de prestigiu, unde se formează viitoarele nume mari ale lumii muzicale.
Anul şcolar 2008-2009 a reprezentat o relansare a activităţii artistice prin iniţierea, organizarea şi desfăşurarea în cadrul actualului Colegiu Naţional de Arte „Dinu Lipatti" a unor concursuri şi cursuri de măiestrie artistică cu participare naţională şi internaţională.

În martie 2008 are loc prima ediţie a Concursului de muzică românească pentru pian "Brave Claviaturi".
În aprilie 2008 are loc prima ediţie a Concursul Internaţional de Pian "Tudor Dumitrescu ".
În mai 2009 are loc prima ediţie a Concursului Naţional de Teorie şi Solfegiu, organizat sub patronajul ISMB.
În august 2008 Liceul de Muzică „Dinu Lipatti" a organizat, în parteneriat cu European College of Music, Centrul Est-European de Arte, Universitatea Naţională de Muzică, Ministerul Culturii şi Cultelor, Radiodifuziunea Română şi Primăria Sectorului 4, sub înaltul patronaj al Preşedintelui României, prima ediţie a Festivalului Internaţional „Micul Paris", care a inclus concerte, recitaluri şi cursuri de măiestrie susţinute de artişti de marcă precum Dimitri Ashkenazy, Akio Koyama sau Silvia Marcovici.

Aceste concursuri se desfăşoară în fiecare an, devenind o tradiţie pentru Colegiul Naţional de Arte „Dinu Lipatti".

FOTOGALERII | PERSONALITĂŢI


1 Users Online





„Muzica trebuie să trăiască sub degetele noastre, sub ochii noştri, în inima şi mintea noastră, cu tot ceea ce noi putem să-i aducem ca ofrandă."

Dinu Lipatti (1917- 1950)




Istoric

În spatele Dealului Patriarhiei, la numarul 63 al străzii „Principatele Unite", se află o clădire impunătoare, de o eleganţă discreta, cu detalii arhitectonice ce ar stârni invidia unui curator de muzeu. Este clădirea care adăposteşte un adevărat lăcaş de cultură, prima unitate de invăţământ vocaţional muzical din ţară, care astăzi poartă numele celebrului pianist şi compozitor român Dinu Lipatti.

Şcoala de Artă din Bucureşti
Premisa înfiinţării Liceului de Muzică „Dinu Lipatti" de azi a constituit-o Reforma Învăţământului din 1948, care şi-a îndreptat privirea şi spre învăţământul artistic, care până la acea dată se desfăşurase în şcoli particulare, institute de artă şi conservatoare. Instituţia a luat fiinţă în anul 1949, sub denumirea „Şcoala de Artă din Bucureşti". Prima de acest fel din ţară, şcoala cuprindea trei secţii: muzică, coregrafie şi artă plastică. Nou înfiinţata Direcţie a Învăţământului Artistic din cadrul Ministerului Artelor a repartizat Şcolii de Artă clădirea vechiului Conservator de Muzică din Piaţa Amzei nr.8 şi l-a numit în funcţia de director pe Emil Bâclea, nume binecunoscut în viaţa muzicală a vremii, solist concertist, prim fagotist solist în Orchestra Simfonică a Radioteleviziunii Române, consilier muzical pe lângă Direcţia Muzicală a Orchestrei Simfonice Radio şi conducător al Cvintetului „George Enescu".
Ca la orice început, au existat numeroase dificultăţi, însă şi mult entuziasm şi dăruire din partea directorului şi a corpului profesoral. Datorită lipsei de spaţiu, unele cursuri se ţineau în alte locaţii, prin bunăvoinţa unor personalităţi ca Ioan Chirescu, directorul Conservatorului de Muzică, ori Sabin Drăgoi, directorul Institutului de Folclor. Baza materială, în special pentru secţia de muzică, era insuficientă şi doar în urma intervenţiei directorului pe lângă Ministerul Artelor şi instituţii de artă ca Filarmonica Română, Radiodifuziunea Română, Institutul Militar de Muzică, au fost obţinute o parte din instrumentele muzicale, cu titlu de împrumut. De asemenea, mulţi dintre profesorii şcolii au pus la dispoziţia elevilor instrumentele şi partiturile personale, iar unii au fost chiar rugaţi să predea cursurile la domiciliu.

Şcoala Elementară şi Medie de Muzică Nr.1 din Bucureşti
Această stare de lucruri a luat sfârşit în iunie 1950, odată cu hotărârea Consiliului de Miniştri, la propunerea Ministerului Culturii, de a despărţi cele trei secţii ale şcolii de Artă în trei şcoli de sine stătătoare. Astfel a luat fiinţă şcoala Elementară şi Medie de Muzică Nr.1, care a primit un local mai spaţios, situat în strada Pictor Verona nr.3. Director a fost numit în continuare profesorul Emil Bâclea.
Au intervenit schimbări majore în ceea ce priveşte organizarea administrativă, în primul rând datorate introducerii cursurilor de cultură generală obligatorii – cursuri elementare şi medii, identice cu cele ale tuturor şcolilor elementare şi medii din ţară. De asemenea, la catedrele de pian, instrumente de coarde, instrumente de suflat şi percuţie s-au adăugat cele de canto, studii teoretice, orchestră şi muzică de cameră pentru coarde şi suflători. Au fost numite cadre didactice din rândul celor mai distinşi instrumentişti din instituţii muzicale precum Filarmonica Română, Opera Română, Radiodifuziunea Romănă. La clasa de orchestră a fost numit maestrul Emanuel Elenescu, care a condus Orchestra Simfonică a şcolii de Muzică timp de patru ani. Catedra de muzică de cameră pentru coarde a fost încredinţată excelentului violoncelist Ion Fotino, iar cea pentru suflători, profesorului Emil Bâclea. Şef al catedrei de canto a fost numit renumitul interpret Barbu Dumitrescu. În 1951, mulţumită bunei organizări şi funcţionări a şcolii, directorul Bâclea reuşeşte să obţină, după multe stăruinţe pe lângă Ministerul Culturii, un post de director adjunct pentru coordonarea activităţii de predare la cultură generală. Primul director adjunct a fost profesoara de limba română Olga Comănescu.
În perioada 1951 – 1954 a funcţionat pe lângă Şcoala de Muzică Nr.1 un curs seral special, cu o durată de trei ani, care permitea studenţilor de la Conservator, Institutul de Artă Plastică şi cel de Cinematografie să îşi completeze studiile de cultură generală şi să obţină certificatul de absolvire a Şcolii de Muzică, certificat care le dădea dreptul să se prezinte la examenul de stat.

Orchestra Simfonică a Şcolii de Muzică Nr.1 din Bucureşti
Încă de la înfiinţarea sa, Orchestra Simfonică a şcolii de Muzică Nr.1 din Bucureşti s-a remarcat prin rezultate strălucite în viaţa muzicală a capitalei şi a ţării. Recunoaşterea meritelor acestui ansamblu alcătuit în întregime de elevi a fost marcată prin invitarea acesteia să participe la concursul de orchestre din cadrul celui de-al IV-lea Festival Internaţional al Tineretului de la Bucureşti, în 1953. Prezenţa în concurs a tinerei orchestre de elevi cu vârstele cuprinse între 12 şi 18 ani, alături de orchestre mature, alcătuite din studenţi şi elemente profesioniste, a stârnit o justificată curiozitate în lumea muzicală. Juriul internaţional, din care făceau parte personalităţi proeminente, precum şi publicul din sala Ateneului Român, au apreciat la superlativ evoluţia tinerilor muzicieni, care a constituit un adevărat triumf. Atunci, pentru prima dată în România, publicul a putut vedea o orchestră simfonică în componenţa căreia erau şi fete la instrumentele de suflat, atât de lemn cât şi de alamă. Mai mult decât atât, Orchestra Simfonică a Şcolii de Muzică Nr.1 din Bucureşti, sub bagheta lui Emanuel Elenescu, a prezentat întregul program din memorie, fără partituri, spre uimirea şi admiraţia unanime, ceea ce
s-a constituit într-o premieră mondială. Redăm, în continuare, programul concertului susţinut de aceasta:
Richard Wagner, Uvertura la Maeştrii cântăreţi;
Carl Maria von Weber, Fantezia în Do major pentru pian şi orchestră – Solistă: Alexandrina Zorleanu;
Paul Constantinescu, Trei dansuri simfonice;
Alex. Grigori Arutunian, Simfonia, Partea a IV-a, Finale.
Emil Bâclea, directorul de la acea dată al şcolii, declara: „Aflându-mă într-o lojă din spatele juriului instalat în loja oficială, am putut observa entuziasmul şi mirarea care se manifestau în timpul concertului. În timpul execuţiei celor Trei dansuri de Paul Constantinescu, l-am văzut pe distinsul compozitor bulgar Pantscho Vladigheroff cum îşi usca lacrimile cu batista." Din păcate, cele trei premii au fost acordate orchestrelor de tineret din R.F.G., U.R.S.S. şi România, ultima pregătită de maestrul George Georgescu, membru al juriului. „Premierea Orchestrei Şcolii de Muzică ar fi însemnat eliminarea Orchestrei de tineret a ţării noastre," susţinea acesta din urmă; una dintre cele două orchestre româneşti „a trebuit să fie sacrificată". „În memoria sufletului nostru şi al tuturor celor care au asistat la memorabilul concert al Şcolii de Muzică din Bucureşti," declară directorul Emil Bâclea, „va dăinui pentru totdeauna amintirea unei incredibile performanţe ce nu s-a mai văzut şi nici auzit, care cu certitudine nu se va mai repeta niciunde şi nicicând, de către nici o orchestră din lume."
Constantin Petrovici, între 1956 şi 1977, apoi Nicolae Racu, din 1968 până în prezent, i-au urmat lui Emanuel Elenescu la conducerea orchestrei simfonice. Cei doi admirabili profesori au continuat seria de succese ale acesteia, azi Orchestra Simfonică a Liceului de Muzică „Dinu Lipatti", pe scene importante din ţară şi din întreaga lume, contribuind enorm la creşterea prestigiului instituţiei.
De-a lungul anilor orchestra a participat la numeroase festivaluri internaţionale şi a fost în turnee în ţări precum Marea Britanie, Franţa, Spania, Polonia, Tunisia, Republica Moldova, Croaţia, China, Germania, Elveţia şi Italia. Maestrul Nicolae Racu a fost invitat să ţină sesiuni de master class de dirijat împreună cu orchestra în Spania, în 1996 şi 1998, iar în fiecare an susţine stagiuni de concerte educative la Ateneul Român.

Principatele Unite nr. 63
Deoarece localul şcolii devenea tot mai neîncăpător pentru amploarea pe care aceasta o căpătase, în 1954, în urma a numeroase demersuri pe lângă Ministerul Culturii şi chiar la Secretarul General al Partidului, Gheorghe Gheorghiu-Dej, cu sprijinul primarului capitalei, Constantin Doncea, noul sediu a devenit clădirea fostului Liceu Ortodox din strada Principatele Unite nr.63, unde funcţionase ulterior o unitate militară. Inaugurarea s-a făcut pe 1 noiembrie 1954, într-o atmosferă plină de entuziasm.
Aşadar anul şcolar 1954- 1955 a fost primul în care şcoala a funcţionat într-un local corespunzător, cu săli de cultură generală, sali de studiu instrumental, sală de spectacole, dormitoare şi cantină, ateliere de reparat instrumente muzicale. Acest lucru a făcut posibilă înfiinţarea secţiei de muzică populară – instrumental şi canto, prima din ţară. Pentru această secţie au fost solicitate să-şi aducă contribuţia cei mai mari artişti de muzică populară: Maria Tănase – canto popular, Fănică Luca – nai, Gheoghe Pantazi - ţambal, Ion Zlotea – cobză.
Aceşti artişi de mare prestigiu au primit cu mare entuziasm rolul de a fi profesori la Şcoala de Muzică Nr.1, începând cu anul 1954.
Rezultatele muncii acestor neîntrecuţi artişti populari şi pionieri ai unui învăţământ organizat de muzică populară din ţara noastră s-au concretizat în pregătirea temeinică, atât muzicală, cât şi de cultură generală, a unei pleiade de valoroşi artişti de muzică populară, unii dintre ei ducând faima ţării noastre peste hotare.
Fănică Luca i-a avut elevi la clasa de nai pe Damian Luca, Artist Emerit şi profesor de nai la trei şcoli în Olanda, care a concertat pe cele mai renumite scene ale lumii, precum şi pe marele maestru Gheorghe Zamfir. La clasa de canto a Mariei Tănase au studiat Ileana Constantinescu şi Benone Sinulescu.
Dintre elevii primelor promoţii de absolvenţi ai secţiei de muzică populară s-a remarcat Gheorghe Zamfir, personalitate muzicală de referinţă, cu o bogată activitate artistică naţională şi internaţională, cu o carieră didactică remarcabilă, fiind profesor la Academia Naţională de Muzică Bucureşti, având o prolifică activitate componistică şi o discografie impresionantă.
În primul an şcolar desfăşurat în sediul din Principatele Unite, a început organizarea audiţiilor muzicale interne, care aveau ca scop selecţionarea elevilor pentru audiţiile cu public, precum şi a audiţiilor mixte, elevi şi profesori, care erau programate o dată pe semestru. Pentru acest scop a fost desemnat de către conducerea şcolii un colectiv artistic format din profesorii şefi de catedră. Această tradiţie a fost reluată în anul şcolar 2008 – 2009, odată cu înfiinţarea Consiliul artistic, prin organizarea unei stagiuni permanente de concerte, ceea ce a dus la o revigorare a vieţii artistice şi la creşterea prestigiului instituţiei, multe dintre evenimente fiind transmise pe posturi importante de televiziune.
La 13 septembrie 1955 Emil Bâclea a plecat de la conducerea Şcolii de Muzică Nr.1. În perioada care a urmat, această prestigioasă instituţie de învăţământ a trecut prin multe momente dificile. Cea mai dramatică situaţie a reprezentat-o comasarea, în anul 1978, cu Şcoala de Muzică Nr.2 – actualul Liceu de Artă „George Enescu" şi cu Şcoala de Coregrafie – actualul Liceu de Coregrafie „Floria Capsali", sub denumirea Liceul de Artă „George Enescu". Secţia de coregrafie a funcţionat, începănd cu 1980, într-un corp de clădire al fostei Şcoli de Muzică Nr.1, în Principatele Unite 63.
Cele trei instituţii de învăţământ au fost separate din nou în 1990, când fosta Şcoală de Muzică Nr.1, rămasă în sediul din strada Principatele Unite nr.63, a primit numele marelui pianist şi compozitor român Dinu Lipatti.

Directori
1. Emil Bâclea (1949 – 1955)
2. Florica Christorian (1955 – 1956)
3.Constantin Rezachievici (1956 – 1963)
4. Elisabeta Suciu (1963 – 1966)
5.Ion Filipoiu (1966 – 1968)
6.Gheorghe Turliu (1968 – 1969)
7.Nicolae Niculescu (1969 – 1974)
8. Elisabeta Suciu (1974 – 1977)
9.Stela Cameniţă (1978 – 1979)
10.Silvia Roşca (1979 – 1981)
11.Lavinia Coman (1981 – 1986)
12.Nicolae Bilciurescu (1986 – 1990)
13.Nicolae Niculescu (1990 – 1993)
14.Lucian Nistor (1993 – 1999)
15.Maria Ploştinariu (1999 – 2008)
16.Ioan Florian Nemeş (2008 – prezent)

Galeria de onoare
Printre numele sonore care au figurat la un moment dat în cataloagele Şcolii de Muzică nr. 1, actualul Colegiu Naţional de Arte „Dinu Lipatti", amintim:

Ileana Cotrubaş - interpretă de operă, Opera din Frankfurt, Opera La Scala din Milano, Metropolitan Opera New York, Opera de Stat din Viena, Cetăţean de onoare al oraşului Bucureşti – 1995, Ordinul „Mare Ofiţer Steaua României" – 2000;

Dan Iordăchescu – interpret de operă pe cele mai prestigioase scene ale lumii;
Wolfgang Guthler – contrabasist, Filarmonica din Berlin;
Aurelian Octav Popa – clarinetist, dirijor şi compozitor, Filarmonica „George Enescu";
Paul Staicu – cornist, dirijor şi profesor, Franţa;
Eugen Ciceu (Cicero) – pianist, Germania;
Varujan Cozighian – prim concert-maestru, Filarmonica „George Enescu";
Radu Paraschivescu – prim concert-maestru, Filarmonica „George Enescu";
Avy Abramovici – prim concert-maestru, Filarmomnica „George Enescu";
Eleonora Geantă – violonist şi profesor, Viena;
Dan Ungureanu, Orchestra Teatrului din Bremerhaven, Germania;
Nicolae Voicu, Orchestra Operei Române din Bucureşti;
Nicoleta Mastero – harpă, Olanda;
Elena Ganţolea – harpă, Orchestra Naţională Radio

Printre personalităţile din promoţiile recente amintim pe una dintre cele mai apreciate interprete de operă în lume, Angela Burlacu Gheorghiu, pe celebrii violonişti Mihaela Martin, Liliana Ciulei, Florin Paul, Cristina Anghelescu – solistă a Orchestrei Naţionale Radio, Lorenz Năsturică – concertmaestru şi solist al Filarmonicii din Munchen, Sherban Lupu – profesor şi violonist în SUA, Remus Azoiţei – solist şi profesor la Royal Academy of London, Adrian Iorgulescu – compozitor, profesor şi fost ministru al culturii, Liviu Dănceanu - compozitor, profesor şi fondatorul Ansamblului " Archaeus", Doina Nemţeanu-Rotaru – compozitor, dirijorii Cristian Brâncuşi – Orchestra Radio, Cristian Florea – Metropolitan Opera, Ovidiu Bălan –Filarmonica din Bacău, instrumentiştii Ioana Raluca-Voicu, Constantin Şerban, Cătălin Mugur, violoncelistul Marin Cazacu, compozitorul şi violoncelistul Şerban Nichifor, pianiştii Tudor Dumitrescu, Sandu Sandrin, Viniciu Moroianu, Roxana Lazăr Gheorghiu, Matei Varga, Delia Pavlovici, oboiştii Florin Ionoaia şi Dorin Gliga.

În prezent
Astăzi, Colegiul Naţional de Arte „Dinu Lipatti" dispune de un corp profesoral de elită care numără 168 de cadre didactice. Sunt şcolarizaţi un număr de 671 de elevi, în învăţământul primar, gimnazial şi liceal. Pe lângă studiul instrumental, există secţii de canto clasic şi popular, o secţie teoretică şi, din 1994, o secţie de teatru.
Baza materială cuprinde 17 săli de curs pentru cultură generală, 105 săli de studiu instrumental, două săli pentru ansambluri, 2 săli pentru teatru, laboratoare pentru fizică şi chimie, 2 cabinete de informatică, bibliotecă, sală de concerte, atelier pentru întreţinerea instrumentelor muzicale.
Internatul, construit în 1977, oferă 170 de locuri de cazare în camere cu 6 şi 4 locuri. Cantina dispune de un bloc alimentar bine dotat şi o sală de mese cu 150 de locuri.
Rezultatele deosebite obţinute de elevii liceului la concursuri naţionale şi internaţionale reflectă calitatea instruirii oferite de această instituţie de prestigiu, unde se formează viitoarele nume mari ale lumii muzicale.
Anul şcolar 2008-2009 a reprezentat o relansare a activităţii artistice prin iniţierea, organizarea şi desfăşurarea în cadrul actualului Colegiu Naţional de Arte „Dinu Lipatti" a unor concursuri şi cursuri de măiestrie artistică cu participare naţională şi internaţională.

În martie 2008 are loc prima ediţie a Concursului de muzică românească pentru pian "Brave Claviaturi".
În aprilie 2008 are loc prima ediţie a Concursul Internaţional de Pian "Tudor Dumitrescu ".
În mai 2009 are loc prima ediţie a Concursului Naţional de Teorie şi Solfegiu, organizat sub patronajul ISMB.
În august 2008 Liceul de Muzică „Dinu Lipatti" a organizat, în parteneriat cu European College of Music, Centrul Est-European de Arte, Universitatea Naţională de Muzică, Ministerul Culturii şi Cultelor, Radiodifuziunea Română şi Primăria Sectorului 4, sub înaltul patronaj al Preşedintelui României, prima ediţie a Festivalului Internaţional „Micul Paris", care a inclus concerte, recitaluri şi cursuri de măiestrie susţinute de artişti de marcă precum Dimitri Ashkenazy, Akio Koyama sau Silvia Marcovici.

Aceste concursuri se desfăşoară în fiecare an, devenind o tradiţie pentru Colegiul Naţional de Arte „Dinu Lipatti".

FOTOGALERII | PERSONALITĂŢI


1 Users Online





„Muzica trebuie să trăiască sub degetele noastre, sub ochii noştri, în inima şi mintea noastră, cu tot ceea ce noi putem să-i aducem ca ofrandă."

Dinu Lipatti (1917- 1950)




Istoric

În spatele Dealului Patriarhiei, la numarul 63 al străzii „Principatele Unite", se află o clădire impunătoare, de o eleganţă discreta, cu detalii arhitectonice ce ar stârni invidia unui curator de muzeu. Este clădirea care adăposteşte un adevărat lăcaş de cultură, prima unitate de invăţământ vocaţional muzical din ţară, care astăzi poartă numele celebrului pianist şi compozitor român Dinu Lipatti.

Şcoala de Artă din Bucureşti
Premisa înfiinţării Liceului de Muzică „Dinu Lipatti" de azi a constituit-o Reforma Învăţământului din 1948, care şi-a îndreptat privirea şi spre învăţământul artistic, care până la acea dată se desfăşurase în şcoli particulare, institute de artă şi conservatoare. Instituţia a luat fiinţă în anul 1949, sub denumirea „Şcoala de Artă din Bucureşti". Prima de acest fel din ţară, şcoala cuprindea trei secţii: muzică, coregrafie şi artă plastică. Nou înfiinţata Direcţie a Învăţământului Artistic din cadrul Ministerului Artelor a repartizat Şcolii de Artă clădirea vechiului Conservator de Muzică din Piaţa Amzei nr.8 şi l-a numit în funcţia de director pe Emil Bâclea, nume binecunoscut în viaţa muzicală a vremii, solist concertist, prim fagotist solist în Orchestra Simfonică a Radioteleviziunii Române, consilier muzical pe lângă Direcţia Muzicală a Orchestrei Simfonice Radio şi conducător al Cvintetului „George Enescu".
Ca la orice început, au existat numeroase dificultăţi, însă şi mult entuziasm şi dăruire din partea directorului şi a corpului profesoral. Datorită lipsei de spaţiu, unele cursuri se ţineau în alte locaţii, prin bunăvoinţa unor personalităţi ca Ioan Chirescu, directorul Conservatorului de Muzică, ori Sabin Drăgoi, directorul Institutului de Folclor. Baza materială, în special pentru secţia de muzică, era insuficientă şi doar în urma intervenţiei directorului pe lângă Ministerul Artelor şi instituţii de artă ca Filarmonica Română, Radiodifuziunea Română, Institutul Militar de Muzică, au fost obţinute o parte din instrumentele muzicale, cu titlu de împrumut. De asemenea, mulţi dintre profesorii şcolii au pus la dispoziţia elevilor instrumentele şi partiturile personale, iar unii au fost chiar rugaţi să predea cursurile la domiciliu.

Şcoala Elementară şi Medie de Muzică Nr.1 din Bucureşti
Această stare de lucruri a luat sfârşit în iunie 1950, odată cu hotărârea Consiliului de Miniştri, la propunerea Ministerului Culturii, de a despărţi cele trei secţii ale şcolii de Artă în trei şcoli de sine stătătoare. Astfel a luat fiinţă şcoala Elementară şi Medie de Muzică Nr.1, care a primit un local mai spaţios, situat în strada Pictor Verona nr.3. Director a fost numit în continuare profesorul Emil Bâclea.
Au intervenit schimbări majore în ceea ce priveşte organizarea administrativă, în primul rând datorate introducerii cursurilor de cultură generală obligatorii – cursuri elementare şi medii, identice cu cele ale tuturor şcolilor elementare şi medii din ţară. De asemenea, la catedrele de pian, instrumente de coarde, instrumente de suflat şi percuţie s-au adăugat cele de canto, studii teoretice, orchestră şi muzică de cameră pentru coarde şi suflători. Au fost numite cadre didactice din rândul celor mai distinşi instrumentişti din instituţii muzicale precum Filarmonica Română, Opera Română, Radiodifuziunea Romănă. La clasa de orchestră a fost numit maestrul Emanuel Elenescu, care a condus Orchestra Simfonică a şcolii de Muzică timp de patru ani. Catedra de muzică de cameră pentru coarde a fost încredinţată excelentului violoncelist Ion Fotino, iar cea pentru suflători, profesorului Emil Bâclea. Şef al catedrei de canto a fost numit renumitul interpret Barbu Dumitrescu. În 1951, mulţumită bunei organizări şi funcţionări a şcolii, directorul Bâclea reuşeşte să obţină, după multe stăruinţe pe lângă Ministerul Culturii, un post de director adjunct pentru coordonarea activităţii de predare la cultură generală. Primul director adjunct a fost profesoara de limba română Olga Comănescu.
În perioada 1951 – 1954 a funcţionat pe lângă Şcoala de Muzică Nr.1 un curs seral special, cu o durată de trei ani, care permitea studenţilor de la Conservator, Institutul de Artă Plastică şi cel de Cinematografie să îşi completeze studiile de cultură generală şi să obţină certificatul de absolvire a Şcolii de Muzică, certificat care le dădea dreptul să se prezinte la examenul de stat.

Orchestra Simfonică a Şcolii de Muzică Nr.1 din Bucureşti
Încă de la înfiinţarea sa, Orchestra Simfonică a şcolii de Muzică Nr.1 din Bucureşti s-a remarcat prin rezultate strălucite în viaţa muzicală a capitalei şi a ţării. Recunoaşterea meritelor acestui ansamblu alcătuit în întregime de elevi a fost marcată prin invitarea acesteia să participe la concursul de orchestre din cadrul celui de-al IV-lea Festival Internaţional al Tineretului de la Bucureşti, în 1953. Prezenţa în concurs a tinerei orchestre de elevi cu vârstele cuprinse între 12 şi 18 ani, alături de orchestre mature, alcătuite din studenţi şi elemente profesioniste, a stârnit o justificată curiozitate în lumea muzicală. Juriul internaţional, din care făceau parte personalităţi proeminente, precum şi publicul din sala Ateneului Român, au apreciat la superlativ evoluţia tinerilor muzicieni, care a constituit un adevărat triumf. Atunci, pentru prima dată în România, publicul a putut vedea o orchestră simfonică în componenţa căreia erau şi fete la instrumentele de suflat, atât de lemn cât şi de alamă. Mai mult decât atât, Orchestra Simfonică a Şcolii de Muzică Nr.1 din Bucureşti, sub bagheta lui Emanuel Elenescu, a prezentat întregul program din memorie, fără partituri, spre uimirea şi admiraţia unanime, ceea ce
s-a constituit într-o premieră mondială. Redăm, în continuare, programul concertului susţinut de aceasta:
Richard Wagner, Uvertura la Maeştrii cântăreţi;
Carl Maria von Weber, Fantezia în Do major pentru pian şi orchestră – Solistă: Alexandrina Zorleanu;
Paul Constantinescu, Trei dansuri simfonice;
Alex. Grigori Arutunian, Simfonia, Partea a IV-a, Finale.
Emil Bâclea, directorul de la acea dată al şcolii, declara: „Aflându-mă într-o lojă din spatele juriului instalat în loja oficială, am putut observa entuziasmul şi mirarea care se manifestau în timpul concertului. În timpul execuţiei celor Trei dansuri de Paul Constantinescu, l-am văzut pe distinsul compozitor bulgar Pantscho Vladigheroff cum îşi usca lacrimile cu batista." Din păcate, cele trei premii au fost acordate orchestrelor de tineret din R.F.G., U.R.S.S. şi România, ultima pregătită de maestrul George Georgescu, membru al juriului. „Premierea Orchestrei Şcolii de Muzică ar fi însemnat eliminarea Orchestrei de tineret a ţării noastre," susţinea acesta din urmă; una dintre cele două orchestre româneşti „a trebuit să fie sacrificată". „În memoria sufletului nostru şi al tuturor celor care au asistat la memorabilul concert al Şcolii de Muzică din Bucureşti," declară directorul Emil Bâclea, „va dăinui pentru totdeauna amintirea unei incredibile performanţe ce nu s-a mai văzut şi nici auzit, care cu certitudine nu se va mai repeta niciunde şi nicicând, de către nici o orchestră din lume."
Constantin Petrovici, între 1956 şi 1977, apoi Nicolae Racu, din 1968 până în prezent, i-au urmat lui Emanuel Elenescu la conducerea orchestrei simfonice. Cei doi admirabili profesori au continuat seria de succese ale acesteia, azi Orchestra Simfonică a Liceului de Muzică „Dinu Lipatti", pe scene importante din ţară şi din întreaga lume, contribuind enorm la creşterea prestigiului instituţiei.
De-a lungul anilor orchestra a participat la numeroase festivaluri internaţionale şi a fost în turnee în ţări precum Marea Britanie, Franţa, Spania, Polonia, Tunisia, Republica Moldova, Croaţia, China, Germania, Elveţia şi Italia. Maestrul Nicolae Racu a fost invitat să ţină sesiuni de master class de dirijat împreună cu orchestra în Spania, în 1996 şi 1998, iar în fiecare an susţine stagiuni de concerte educative la Ateneul Român.

Principatele Unite nr. 63
Deoarece localul şcolii devenea tot mai neîncăpător pentru amploarea pe care aceasta o căpătase, în 1954, în urma a numeroase demersuri pe lângă Ministerul Culturii şi chiar la Secretarul General al Partidului, Gheorghe Gheorghiu-Dej, cu sprijinul primarului capitalei, Constantin Doncea, noul sediu a devenit clădirea fostului Liceu Ortodox din strada Principatele Unite nr.63, unde funcţionase ulterior o unitate militară. Inaugurarea s-a făcut pe 1 noiembrie 1954, într-o atmosferă plină de entuziasm.
Aşadar anul şcolar 1954- 1955 a fost primul în care şcoala a funcţionat într-un local corespunzător, cu săli de cultură generală, sali de studiu instrumental, sală de spectacole, dormitoare şi cantină, ateliere de reparat instrumente muzicale. Acest lucru a făcut posibilă înfiinţarea secţiei de muzică populară – instrumental şi canto, prima din ţară. Pentru această secţie au fost solicitate să-şi aducă contribuţia cei mai mari artişti de muzică populară: Maria Tănase – canto popular, Fănică Luca – nai, Gheoghe Pantazi - ţambal, Ion Zlotea – cobză.
Aceşti artişi de mare prestigiu au primit cu mare entuziasm rolul de a fi profesori la Şcoala de Muzică Nr.1, începând cu anul 1954.
Rezultatele muncii acestor neîntrecuţi artişti populari şi pionieri ai unui învăţământ organizat de muzică populară din ţara noastră s-au concretizat în pregătirea temeinică, atât muzicală, cât şi de cultură generală, a unei pleiade de valoroşi artişti de muzică populară, unii dintre ei ducând faima ţării noastre peste hotare.
Fănică Luca i-a avut elevi la clasa de nai pe Damian Luca, Artist Emerit şi profesor de nai la trei şcoli în Olanda, care a concertat pe cele mai renumite scene ale lumii, precum şi pe marele maestru Gheorghe Zamfir. La clasa de canto a Mariei Tănase au studiat Ileana Constantinescu şi Benone Sinulescu.
Dintre elevii primelor promoţii de absolvenţi ai secţiei de muzică populară s-a remarcat Gheorghe Zamfir, personalitate muzicală de referinţă, cu o bogată activitate artistică naţională şi internaţională, cu o carieră didactică remarcabilă, fiind profesor la Academia Naţională de Muzică Bucureşti, având o prolifică activitate componistică şi o discografie impresionantă.
În primul an şcolar desfăşurat în sediul din Principatele Unite, a început organizarea audiţiilor muzicale interne, care aveau ca scop selecţionarea elevilor pentru audiţiile cu public, precum şi a audiţiilor mixte, elevi şi profesori, care erau programate o dată pe semestru. Pentru acest scop a fost desemnat de către conducerea şcolii un colectiv artistic format din profesorii şefi de catedră. Această tradiţie a fost reluată în anul şcolar 2008 – 2009, odată cu înfiinţarea Consiliul artistic, prin organizarea unei stagiuni permanente de concerte, ceea ce a dus la o revigorare a vieţii artistice şi la creşterea prestigiului instituţiei, multe dintre evenimente fiind transmise pe posturi importante de televiziune.
La 13 septembrie 1955 Emil Bâclea a plecat de la conducerea Şcolii de Muzică Nr.1. În perioada care a urmat, această prestigioasă instituţie de învăţământ a trecut prin multe momente dificile. Cea mai dramatică situaţie a reprezentat-o comasarea, în anul 1978, cu Şcoala de Muzică Nr.2 – actualul Liceu de Artă „George Enescu" şi cu Şcoala de Coregrafie – actualul Liceu de Coregrafie „Floria Capsali", sub denumirea Liceul de Artă „George Enescu". Secţia de coregrafie a funcţionat, începănd cu 1980, într-un corp de clădire al fostei Şcoli de Muzică Nr.1, în Principatele Unite 63.
Cele trei instituţii de învăţământ au fost separate din nou în 1990, când fosta Şcoală de Muzică Nr.1, rămasă în sediul din strada Principatele Unite nr.63, a primit numele marelui pianist şi compozitor român Dinu Lipatti.

Directori
1. Emil Bâclea (1949 – 1955)
2. Florica Christorian (1955 – 1956)
3.Constantin Rezachievici (1956 – 1963)
4. Elisabeta Suciu (1963 – 1966)
5.Ion Filipoiu (1966 – 1968)
6.Gheorghe Turliu (1968 – 1969)
7.Nicolae Niculescu (1969 – 1974)
8. Elisabeta Suciu (1974 – 1977)
9.Stela Cameniţă (1978 – 1979)
10.Silvia Roşca (1979 – 1981)
11.Lavinia Coman (1981 – 1986)
12.Nicolae Bilciurescu (1986 – 1990)
13.Nicolae Niculescu (1990 – 1993)
14.Lucian Nistor (1993 – 1999)
15.Maria Ploştinariu (1999 – 2008)
16.Ioan Florian Nemeş (2008 – prezent)

Galeria de onoare
Printre numele sonore care au figurat la un moment dat în cataloagele Şcolii de Muzică nr. 1, actualul Colegiu Naţional de Arte „Dinu Lipatti", amintim:

Ileana Cotrubaş - interpretă de operă, Opera din Frankfurt, Opera La Scala din Milano, Metropolitan Opera New York, Opera de Stat din Viena, Cetăţean de onoare al oraşului Bucureşti – 1995, Ordinul „Mare Ofiţer Steaua României" – 2000;

Dan Iordăchescu – interpret de operă pe cele mai prestigioase scene ale lumii;
Wolfgang Guthler – contrabasist, Filarmonica din Berlin;
Aurelian Octav Popa – clarinetist, dirijor şi compozitor, Filarmonica „George Enescu";
Paul Staicu – cornist, dirijor şi profesor, Franţa;
Eugen Ciceu (Cicero) – pianist, Germania;
Varujan Cozighian – prim concert-maestru, Filarmonica „George Enescu";
Radu Paraschivescu – prim concert-maestru, Filarmonica „George Enescu";
Avy Abramovici – prim concert-maestru, Filarmomnica „George Enescu";
Eleonora Geantă – violonist şi profesor, Viena;
Dan Ungureanu, Orchestra Teatrului din Bremerhaven, Germania;
Nicolae Voicu, Orchestra Operei Române din Bucureşti;
Nicoleta Mastero – harpă, Olanda;
Elena Ganţolea – harpă, Orchestra Naţională Radio

Printre personalităţile din promoţiile recente amintim pe una dintre cele mai apreciate interprete de operă în lume, Angela Burlacu Gheorghiu, pe celebrii violonişti Mihaela Martin, Liliana Ciulei, Florin Paul, Cristina Anghelescu – solistă a Orchestrei Naţionale Radio, Lorenz Năsturică – concertmaestru şi solist al Filarmonicii din Munchen, Sherban Lupu – profesor şi violonist în SUA, Remus Azoiţei – solist şi profesor la Royal Academy of London, Adrian Iorgulescu – compozitor, profesor şi fost ministru al culturii, Liviu Dănceanu - compozitor, profesor şi fondatorul Ansamblului " Archaeus", Doina Nemţeanu-Rotaru – compozitor, dirijorii Cristian Brâncuşi – Orchestra Radio, Cristian Florea – Metropolitan Opera, Ovidiu Bălan –Filarmonica din Bacău, instrumentiştii Ioana Raluca-Voicu, Constantin Şerban, Cătălin Mugur, violoncelistul Marin Cazacu, compozitorul şi violoncelistul Şerban Nichifor, pianiştii Tudor Dumitrescu, Sandu Sandrin, Viniciu Moroianu, Roxana Lazăr Gheorghiu, Matei Varga, Delia Pavlovici, oboiştii Florin Ionoaia şi Dorin Gliga.

În prezent
Astăzi, Colegiul Naţional de Arte „Dinu Lipatti" dispune de un corp profesoral de elită care numără 168 de cadre didactice. Sunt şcolarizaţi un număr de 671 de elevi, în învăţământul primar, gimnazial şi liceal. Pe lângă studiul instrumental, există secţii de canto clasic şi popular, o secţie teoretică şi, din 1994, o secţie de teatru.
Baza materială cuprinde 17 săli de curs pentru cultură generală, 105 săli de studiu instrumental, două săli pentru ansambluri, 2 săli pentru teatru, laboratoare pentru fizică şi chimie, 2 cabinete de informatică, bibliotecă, sală de concerte, atelier pentru întreţinerea instrumentelor muzicale.
Internatul, construit în 1977, oferă 170 de locuri de cazare în camere cu 6 şi 4 locuri. Cantina dispune de un bloc alimentar bine dotat şi o sală de mese cu 150 de locuri.
Rezultatele deosebite obţinute de elevii liceului la concursuri naţionale şi internaţionale reflectă calitatea instruirii oferite de această instituţie de prestigiu, unde se formează viitoarele nume mari ale lumii muzicale.
Anul şcolar 2008-2009 a reprezentat o relansare a activităţii artistice prin iniţierea, organizarea şi desfăşurarea în cadrul actualului Colegiu Naţional de Arte „Dinu Lipatti" a unor concursuri şi cursuri de măiestrie artistică cu participare naţională şi internaţională.

În martie 2008 are loc prima ediţie a Concursului de muzică românească pentru pian "Brave Claviaturi".
În aprilie 2008 are loc prima ediţie a Concursul Internaţional de Pian "Tudor Dumitrescu ".
În mai 2009 are loc prima ediţie a Concursului Naţional de Teorie şi Solfegiu, organizat sub patronajul ISMB.
În august 2008 Liceul de Muzică „Dinu Lipatti" a organizat, în parteneriat cu European College of Music, Centrul Est-European de Arte, Universitatea Naţională de Muzică, Ministerul Culturii şi Cultelor, Radiodifuziunea Română şi Primăria Sectorului 4, sub înaltul patronaj al Preşedintelui României, prima ediţie a Festivalului Internaţional „Micul Paris", care a inclus concerte, recitaluri şi cursuri de măiestrie susţinute de artişti de marcă precum Dimitri Ashkenazy, Akio Koyama sau Silvia Marcovici.

Aceste concursuri se desfăşoară în fiecare an, devenind o tradiţie pentru Colegiul Naţional de Arte „Dinu Lipatti".

FOTOGALERII | PERSONALITĂŢI


1 Users Online





„Muzica trebuie să trăiască sub degetele noastre, sub ochii noştri, în inima şi mintea noastră, cu tot ceea ce noi putem să-i aducem ca ofrandă."

Dinu Lipatti (1917- 1950)




Istoric

În spatele Dealului Patriarhiei, la numarul 63 al străzii „Principatele Unite", se află o clădire impunătoare, de o eleganţă discreta, cu detalii arhitectonice ce ar stârni invidia unui curator de muzeu. Este clădirea care adăposteşte un adevărat lăcaş de cultură, prima unitate de invăţământ vocaţional muzical din ţară, care astăzi poartă numele celebrului pianist şi compozitor român Dinu Lipatti.

Şcoala de Artă din Bucureşti
Premisa înfiinţării Liceului de Muzică „Dinu Lipatti" de azi a constituit-o Reforma Învăţământului din 1948, care şi-a îndreptat privirea şi spre învăţământul artistic, care până la acea dată se desfăşurase în şcoli particulare, institute de artă şi conservatoare. Instituţia a luat fiinţă în anul 1949, sub denumirea „Şcoala de Artă din Bucureşti". Prima de acest fel din ţară, şcoala cuprindea trei secţii: muzică, coregrafie şi artă plastică. Nou înfiinţata Direcţie a Învăţământului Artistic din cadrul Ministerului Artelor a repartizat Şcolii de Artă clădirea vechiului Conservator de Muzică din Piaţa Amzei nr.8 şi l-a numit în funcţia de director pe Emil Bâclea, nume binecunoscut în viaţa muzicală a vremii, solist concertist, prim fagotist solist în Orchestra Simfonică a Radioteleviziunii Române, consilier muzical pe lângă Direcţia Muzicală a Orchestrei Simfonice Radio şi conducător al Cvintetului „George Enescu".
Ca la orice început, au existat numeroase dificultăţi, însă şi mult entuziasm şi dăruire din partea directorului şi a corpului profesoral. Datorită lipsei de spaţiu, unele cursuri se ţineau în alte locaţii, prin bunăvoinţa unor personalităţi ca Ioan Chirescu, directorul Conservatorului de Muzică, ori Sabin Drăgoi, directorul Institutului de Folclor. Baza materială, în special pentru secţia de muzică, era insuficientă şi doar în urma intervenţiei directorului pe lângă Ministerul Artelor şi instituţii de artă ca Filarmonica Română, Radiodifuziunea Română, Institutul Militar de Muzică, au fost obţinute o parte din instrumentele muzicale, cu titlu de împrumut. De asemenea, mulţi dintre profesorii şcolii au pus la dispoziţia elevilor instrumentele şi partiturile personale, iar unii au fost chiar rugaţi să predea cursurile la domiciliu.

Şcoala Elementară şi Medie de Muzică Nr.1 din Bucureşti
Această stare de lucruri a luat sfârşit în iunie 1950, odată cu hotărârea Consiliului de Miniştri, la propunerea Ministerului Culturii, de a despărţi cele trei secţii ale şcolii de Artă în trei şcoli de sine stătătoare. Astfel a luat fiinţă şcoala Elementară şi Medie de Muzică Nr.1, care a primit un local mai spaţios, situat în strada Pictor Verona nr.3. Director a fost numit în continuare profesorul Emil Bâclea.
Au intervenit schimbări majore în ceea ce priveşte organizarea administrativă, în primul rând datorate introducerii cursurilor de cultură generală obligatorii – cursuri elementare şi medii, identice cu cele ale tuturor şcolilor elementare şi medii din ţară. De asemenea, la catedrele de pian, instrumente de coarde, instrumente de suflat şi percuţie s-au adăugat cele de canto, studii teoretice, orchestră şi muzică de cameră pentru coarde şi suflători. Au fost numite cadre didactice din rândul celor mai distinşi instrumentişti din instituţii muzicale precum Filarmonica Română, Opera Română, Radiodifuziunea Romănă. La clasa de orchestră a fost numit maestrul Emanuel Elenescu, care a condus Orchestra Simfonică a şcolii de Muzică timp de patru ani. Catedra de muzică de cameră pentru coarde a fost încredinţată excelentului violoncelist Ion Fotino, iar cea pentru suflători, profesorului Emil Bâclea. Şef al catedrei de canto a fost numit renumitul interpret Barbu Dumitrescu. În 1951, mulţumită bunei organizări şi funcţionări a şcolii, directorul Bâclea reuşeşte să obţină, după multe stăruinţe pe lângă Ministerul Culturii, un post de director adjunct pentru coordonarea activităţii de predare la cultură generală. Primul director adjunct a fost profesoara de limba română Olga Comănescu.
În perioada 1951 – 1954 a funcţionat pe lângă Şcoala de Muzică Nr.1 un curs seral special, cu o durată de trei ani, care permitea studenţilor de la Conservator, Institutul de Artă Plastică şi cel de Cinematografie să îşi completeze studiile de cultură generală şi să obţină certificatul de absolvire a Şcolii de Muzică, certificat care le dădea dreptul să se prezinte la examenul de stat.

Orchestra Simfonică a Şcolii de Muzică Nr.1 din Bucureşti
Încă de la înfiinţarea sa, Orchestra Simfonică a şcolii de Muzică Nr.1 din Bucureşti s-a remarcat prin rezultate strălucite în viaţa muzicală a capitalei şi a ţării. Recunoaşterea meritelor acestui ansamblu alcătuit în întregime de elevi a fost marcată prin invitarea acesteia să participe la concursul de orchestre din cadrul celui de-al IV-lea Festival Internaţional al Tineretului de la Bucureşti, în 1953. Prezenţa în concurs a tinerei orchestre de elevi cu vârstele cuprinse între 12 şi 18 ani, alături de orchestre mature, alcătuite din studenţi şi elemente profesioniste, a stârnit o justificată curiozitate în lumea muzicală. Juriul internaţional, din care făceau parte personalităţi proeminente, precum şi publicul din sala Ateneului Român, au apreciat la superlativ evoluţia tinerilor muzicieni, care a constituit un adevărat triumf. Atunci, pentru prima dată în România, publicul a putut vedea o orchestră simfonică în componenţa căreia erau şi fete la instrumentele de suflat, atât de lemn cât şi de alamă. Mai mult decât atât, Orchestra Simfonică a Şcolii de Muzică Nr.1 din Bucureşti, sub bagheta lui Emanuel Elenescu, a prezentat întregul program din memorie, fără partituri, spre uimirea şi admiraţia unanime, ceea ce
s-a constituit într-o premieră mondială. Redăm, în continuare, programul concertului susţinut de aceasta:
Richard Wagner, Uvertura la Maeştrii cântăreţi;
Carl Maria von Weber, Fantezia în Do major pentru pian şi orchestră – Solistă: Alexandrina Zorleanu;
Paul Constantinescu, Trei dansuri simfonice;
Alex. Grigori Arutunian, Simfonia, Partea a IV-a, Finale.
Emil Bâclea, directorul de la acea dată al şcolii, declara: „Aflându-mă într-o lojă din spatele juriului instalat în loja oficială, am putut observa entuziasmul şi mirarea care se manifestau în timpul concertului. În timpul execuţiei celor Trei dansuri de Paul Constantinescu, l-am văzut pe distinsul compozitor bulgar Pantscho Vladigheroff cum îşi usca lacrimile cu batista." Din păcate, cele trei premii au fost acordate orchestrelor de tineret din R.F.G., U.R.S.S. şi România, ultima pregătită de maestrul George Georgescu, membru al juriului. „Premierea Orchestrei Şcolii de Muzică ar fi însemnat eliminarea Orchestrei de tineret a ţării noastre," susţinea acesta din urmă; una dintre cele două orchestre româneşti „a trebuit să fie sacrificată". „În memoria sufletului nostru şi al tuturor celor care au asistat la memorabilul concert al Şcolii de Muzică din Bucureşti," declară directorul Emil Bâclea, „va dăinui pentru totdeauna amintirea unei incredibile performanţe ce nu s-a mai văzut şi nici auzit, care cu certitudine nu se va mai repeta niciunde şi nicicând, de către nici o orchestră din lume."
Constantin Petrovici, între 1956 şi 1977, apoi Nicolae Racu, din 1968 până în prezent, i-au urmat lui Emanuel Elenescu la conducerea orchestrei simfonice. Cei doi admirabili profesori au continuat seria de succese ale acesteia, azi Orchestra Simfonică a Liceului de Muzică „Dinu Lipatti", pe scene importante din ţară şi din întreaga lume, contribuind enorm la creşterea prestigiului instituţiei.
De-a lungul anilor orchestra a participat la numeroase festivaluri internaţionale şi a fost în turnee în ţări precum Marea Britanie, Franţa, Spania, Polonia, Tunisia, Republica Moldova, Croaţia, China, Germania, Elveţia şi Italia. Maestrul Nicolae Racu a fost invitat să ţină sesiuni de master class de dirijat împreună cu orchestra