Unele adverbe nu au functie sintactica:
-adverbe de modalitate: doar, numai, mai, tocmai, nici, si, macar, char etc.
-adverbele care ajuta la formarea gradelor de comparatie: mai, tot, atat, foarte, putin etc.
PREPOZITIA : dupa alcatuire simple/compuse si cazul
INTERJECTIA : a) simple: Vai! Zau! Of! Uf!
b) compuse: Hodoronc-tronc! Bing-bang! Cotcodac! Teleap-teleap!
2. Dupa origine:
a) propriu-zise: Ah! Au! Valeu!
b) onomatopeice (imita sunete si zgomote din natura): Buf! Tronc! Ham-ham! Miau!
c) provenite din alte parti de vorbire: Foc! Inainte
b) compuse: ca sa, incat sa, cum ca
2. Dupa functia pe care o indeplinesc:
a) coordonatoare (fac legatura intre doua parti de propozitie sau intre doua propozitii care nu depind unde de alta):
copulative: si, nici
disjunctive: sau, ori, fie
adversative: dar, insa, ci, iar
conclusive: deci, asadar
b) subordonatoare (fac legatura intre doua propozitii, dintre care una este dependenta de cealalta): ca, sa, fiindca, daca, desi, de, incat, deoarece)
Funda?:d
Nu este o analiza ampla pentru ca nici macar nu au functie sintactica. Poti spune doar prepozitie simpla/compusa, in cazul..., conjuctie coordonatoare/subordonatoare, interjectie (predicativa/onomatopee, simplasau compusa) cam atat.
NU SE ANALIZEAZA?
Serios acum, aceste parti de vorbire nu se analizeaza. daca inaintea substantivului ai o prepozitie, analizezi substantivul si spui la sfarsitul analizei "precedat de prepozitia simpla/compusa 'x' ". Conjunctia se analizeaza tot la fel, cu partea de vorbire de care apartine.
Cum ai vrea sa analizezi interjectia "POC"?!
Prepoziţia poate să fie simplă sau compusă, dar nu are funcţie sintactică.
Conjuncţia sau locuţiunea conjuncţională poate fi coordonatoare copulativă: şi, nici
adversativă: dar, nici insă, ci, cine
disjunctivă: sau, ori, fie
conclusive: deci, aşadar, precum şi etc.
Sau subordonatoare: să, că, ca să, dacă, de, fiindcă, deoarece, deşi, până să, cu toate că, măcar să, ca şi cum/când etc.
Şi, la fel ca şi prepoziţiile, ele nu se analizează, fiind o parte de vorbire neflexibilă.
Iar interjecţia se analizează în funcţie de felul ei.
Interjecţie verbală: "Hai!" - interjecţie verbală, funcţie sintactică de P.V.
interjecţie substantivală şi tot aşa.
Toate acestea sunt părţi de vorbire neflexibile, deci nu au funcţie sintactică şi se analizează împreună cu cuvântul pe care-l determină, adică doar se menţionează.gen: substantiv comun precedat de prepoziţia simplă " de".ş.a.m.d.
Dar poţi să spui felul lor, aşa cum ţi-am spus mai sus.
Succes!
anaadiaconu întreabă: