Spuneti-mi si mie cateva curioziatati despre vegetatia, fauna si solurile Europei.Multumesc anticipat♥
P. S:Nu uit de funda!

Vegetatia Europei
Este influentata de zonalitatea climatica. Vegetatia spontana a suferit mari modificari de-a lungul timpului datorita puternicelor variatii climatice din prima parte a cuaternarului (pleistocen). In perioadele de racire a climei, toate speciile vegetale s-au retras spre sud, unde erau insa stanjenite fie de verile mai secetoase, mediteraneene, fie de muntii inalti din sud. In epocile de incalzire a climei odata cu retragerea tundrei catre N, celelalte specii vegetale au cautat sa ocupe vechile suprafete. Deoarece acesta pendulare s-a repetat de 4 ori (datorita perioadelor glaciare Giinz, Mindel, Riss si Würm), multe specii au disparut. Astfel se explica de ce în Europa se gasesc mult mai putine specii vegetale decat in alte continente pe aceiasi latitudine. In linii generale vegetaþia variaza cu latitudinea, mai ales în Europa continentala, dar si in functie de clima sau relief. In Europa occidentala dominanta este padurea de foioase formata in principal din fag (Fagus silvatica). Acesta este un element tipic oceanic, iubitor de umiditate. In peninsula Scandinava din cauza latitudinii mai mari, suprafetele cele mai mari sunt ocupate de molid (Picea excelsa) si brad (Abies alba). In Europa meridionala se intâlneste o vegetatie mediteraneana adaptata la uscaciunea din perioada de vara prin reducerea taliei arborilor, prin micsorarea suprafetei de evaporatie (suprafata foliara) etc. Aici se evidentiaza arbusti vesnic verzi: stejarul sempervirescent (Quercus Ilex). El se asociaza cu maslinul salbatic (Olea europaea). Un loc aparte il ocupa, pe soluri silicioase. In estul Europei suprafetele cele mai mari sunt ocupate de stepa (asociatie vegetala formata din graminee marunte si tufisuri de mãces si porumbar) si silvostepã. In extremitatea nordica este zona tundrei, formata din specii adaptate la conditiile climatice vitrege: mesteacanul pitic (Betula nana), salcia pitica (Salix polaris) etc. Vegetatia de tundra care acoperea suprafete mari in perioadele glaciare, in prezent nu se mai pastreaza decat o fasie relativ ingusta de-a lungul litoralului arctic si in zonele montane inalte. Dintre relictele cuaternare amintim: mesteacanul pitic, afinul, jneapanul, salcia pitica, zimbrul.

Fauna Europei
Marile variatii climatice de la sfarsitul pliocenului si inceputul cuaternarului au complicat foarte mult modul de repartiþie a vietuitoarelor. Fauna de tip tropical si subtropical din pliocen, cu antilope, elefanti, rinoceri si camile, a cedat treptat locul faunei de clima mai rece, devenind o fauna de tundra si padure boreala, cu ren (Rangifer tarandus), mamuti (Mammuthus primigenius), cerb urias (Cervus megaceros), ursul de pestera (Ursus spaeleus) si rinocer lanos. In postglaciar (holocen) fauma s-a modificat din nou, trecandu-se la fauna actuala. In Europa occidentala datorita densitatii mari a populatiei, numarul de specii si indivizi al animalelor salbatice s-a redus foarte mult, unele chiar au dispãrut (ex.: lupul si ursul). In Europa meridionalã elementele faunistice caracteristice sunt: scorpionul (Euscorpio europaeus), broasca testoasa (Testudo iberaien) pisica salbatica (Felis sivestris), magotul si sacalul. Fauna cea mai variata si abundentã se intalneste in Europa centrala: prepelita (Conturnix communis), cocorul (Cirus cinerea), viezure (Meles meles), popandau (Citellus citellus), vulpea rosie (Vulpes vulpes), rasul (Lynx linx), ursul (Ursus arctos), mistretul (Sus scrofa), capra neagra (Rupicapra, rupicapra), iepurele (Lepus europaes) etc.

Solurile Europei
Depind în special de clima, roca si vegetatie. In Europa estica o larga raspandire o au fluvisolurile, cernoziomurile, kastanoziomurile, rendzine (pe calcare). In Europa mediteraneana caracteristice sunt: fluvisolurile, cambisolurile, vertisolurile. In zona subpolara — soluri de tundra (sunt soluri poligonale, inchise la culoare, bogate în humus). In zona de stepa din est cele mai caracteristice sunt cernoziomurile, bogate in humus.

Vegetatia Europei
Este influentata de zonalitatea climatica. Vegetatia spontana a suferit mari modificari de-a lungul timpului datorita puternicelor variatii climatice din prima parte a cuaternarului (pleistocen). In perioadele de racire a climei, toate speciile vegetale s-au retras spre sud, unde erau insa stanjenite fie de verile mai secetoase, mediteraneene, fie de muntii inalti din sud. In epocile de incalzire a climei odata cu retragerea tundrei catre N, celelalte specii vegetale au cautat sa ocupe vechile suprafete. Deoarece acesta pendulare s-a repetat de 4 ori (datorita perioadelor glaciare Giinz, Mindel, Riss si Würm), multe specii au disparut. Astfel se explica de ce în Europa se gasesc mult mai putine specii vegetale decat in alte continente pe aceiasi latitudine. In linii generale vegetaþia variaza cu latitudinea, mai ales în Europa continentala, dar si in functie de clima sau relief. In Europa occidentala dominanta este padurea de foioase formata in principal din fag (Fagus silvatica). Acesta este un element tipic oceanic, iubitor de umiditate. In peninsula Scandinava din cauza latitudinii mai mari, suprafetele cele mai mari sunt ocupate de molid (Picea excelsa) si brad (Abies alba). In Europa meridionala se intâlneste o vegetatie mediteraneana adaptata la uscaciunea din perioada de vara prin reducerea taliei arborilor, prin micsorarea suprafetei de evaporatie (suprafata foliara) etc. Aici se evidentiaza arbusti vesnic verzi: stejarul sempervirescent (Quercus Ilex). El se asociaza cu maslinul salbatic (Olea europaea). Un loc aparte il ocupa, pe soluri silicioase. In estul Europei suprafetele cele mai mari sunt ocupate de stepa (asociatie vegetala formata din graminee marunte si tufisuri de mãces si porumbar) si silvostepã. In extremitatea nordica este zona tundrei, formata din specii adaptate la conditiile climatice vitrege: mesteacanul pitic (Betula nana), salcia pitica (Salix polaris) etc. Vegetatia de tundra care acoperea suprafete mari in perioadele glaciare, in prezent nu se mai pastreaza decat o fasie relativ ingusta de-a lungul litoralului arctic si in zonele montane inalte. Dintre relictele cuaternare amintim: mesteacanul pitic, afinul, jneapanul, salcia pitica, zimbrul.