stie careva un site unde sa gasesc textul : Mihai Viteazul de Nicolae Balcescu. multumesc! Pa, pa.

Nicolae Balcescu a fost om politic, istoric, scriitor si unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai revolutiei de la 1848. Capitolul « Mihai Viteazul » face parte din opera ampla intitulata « Istoria romanilor sub Mihai Voevod Viteazul ». Personajul prinicipal al fragmentului este Mihai Viteazul caruia scriitorul ii realizeaza un portret individual fizic si moral. Astfel, el era « un barbat ales, vestit si laudat », atat prin frumusetea trupului sau cat si « prin virtutiile lui alese si felurite » si prin credinta catre Dumnezeu.

Banul este inobilat de sentimentul dragostei fata de tara, dar se remarca si prin ingaduinta catre cei asemenea, omenia catre cei mai de jos, dreptatea catre toti deopotriva, la care se adauga sinceritatea, statornicia si darnicia ce impodobea mult laudatul sau caracter. Diplomat si intelept, insusiri dovedite prin « sfatul lui drept si priceput », impresionant prin chip, dar mai ales prin fapte, Mihai castiga inima poporului care ii face cunoscut numele in toate partile tarii, dovada a aprecierii si a stimei de care se bucura in randul maselor. Asa se face ca el ajunge sa fie nadejdea tuturor, razbunatorul atat de mult dorit si asteptat, numele lui fiind glorificat de tot poporul.

Daca aceste insusiri sunt prezentate direct prin descriere, altele se desprind indirect din naratiune. Inteligent si cu simtul anticipatiei dezvoltat, Mihai descopera cursa intinsa de domnitor, iar acel trup maret, acea cautatura salbatica il impresioneaza asa de mult pe calau, incat refuza sa il ucida. Datorita insusirilor sale alese, personajul este privit de scriitor cu calda simpatie si admiratie, slavindu-i virtutile si faptele. Aceste sunt infatisate in primul rand direct prin intermediul descrierii unde sunt folosite numeroase enumeratii ( prin frumusetea, prin virtutea, stralucirea, credinta) si prin epitete duble sau triple ( sfat drept si priceput, barbat ales si vestit si laudat).

Insusirile alese ale lui Mihai Viteazul sunt si mai puternic puse in lumina prin antiteza cu celalate personaje. Nicolae Balcescu a construit cu maiestrie figura voievodului Mihai Viteazul prin intermediul personajului principal din opera « Romanii subt Mihai-Voievod Viteazul », reunind trasaturile fizice si morale intr-un portret literar complex.


http://www.calificativ.ro/MIHAI_VITEAZUL_PORTRET_LITERAR-a3742.html

Scribd.com sau wikisource.org

Uite aici: http://ro.wikisource.org/wiki/Rom%C3%A2nii_supt_Mihai-Voievod_Viteazul
Sper ca e cel bun;)

In acel timp de chin si de jale, stralucea peste Olt, in Craiova, un barbat ales si vestit si laudat prin frumusetea trupului sau, prin virtutile lui alese si fe-lurite, prin credinta catre Dumnezeu, dragostea catre patrie, ingaduiala catre cei asemenea, omenia catre cei mai de jos, dreptatea catre toti deopotriva, prin sinceritatea, statornicia si darnicia ce impodobea mult laudatul sau caracter. Acesta era Mihai, banul Craiovii, fiu al lui Patrascu-Vv., care, pentru blandetea cu care carmui tara de la 1554 pana la 1557, se numeste cel Bun. Stralucirea nasterii lui Mihai, sfatul lui cel dreptsi priceput, cuvantul lui bland si imbielsugat, iar mai cu seama faptele cunoscute ale lui ii castiga inima poporului si trambita numele lui in toate partile tarii. El ajunse a fi nadejdea tuturor, razbunatorul atat de mult dorit si asteptat.

Crudul Alexandru-Voda nu intarzie a se inspaimanta de acel mare nume al banului Mihai. Vru sa-l piarza cu orice chipsi, neindraznind a-l prigoni de fata, trimise ucigasi spre a-l prinde si a-l aduce la Bucuresti, sau a-l ucide prin taina. Dar banul descoperi din vreme cursa ce i se gateste si, cu toata dragostea ce avea pentru dansul poporul, necrezandu-se sigur in Craiova, fugi spre Constantinopol. Insa prins fiind in cale de oamenii lui Alexandru, ce il pandea, el fu adus in Bucuresti, unde, domnul, catranit de manie, il invinovati de tradator si rebel si il inchise in puscarie, spre a fi pus la cazna si apoi ucis.

Temandu-se ca poporul sa nu se ridice infuriat si sa scape pe prinsul sau, Alexandru-Voda hotari a-i grabi moartea. Intr-o zi il scoasera din puscarie legat si il pornira la locul osandei. Multimea poporului urmarea pe osandit, trista, jalnicasi tacuta, vazand ca cea din urma nadejde de mantuire i se va curma cu capul acelui june barbat eroic.
Sosind in locul unde trebuia a primi moartea, gadea, cu satarul in mana, cu inima cruda, cu ochii sangerosi, se aproprie de osandit.

Dar cand atinteste ochii asupra jertfei sale, cand vede acel trup maret, acea cautatura salbaticasi ingrozitoare, un tremur groaznic il apuca, ridica satarul, voieste a izbi, dar mana ii cade, puterile ii slabesc, groaza il stapaneste si, trantind la pamant satarul, fuge prin multimea adunata imprejur, strigand in gura mare ca el nu indrazneste a ucide pe acest om.