Am nevoie si eu de momentele subiectului din romanul MOROMETII.

S-a nascut in comuna Silistea, Gumesti, jud Telorman (Campia Dunarii). Tatal sau, Tudor Calarasu era modelul personajului principal al romanului "Morometii", Ilie Moromete .

Dupa ce urmeaza clasele primare in satul natal, Marin Preda se inscrie la scoala normala din Abrud, care o continua la Gristur, Odorhei, apoi la Bucuresti.
Debuteaza in anul 1942 in ziarul Timpul cu schita "Parlitul".

...

Subiectul romanului: o mare parte a volumului intai prezinta intamplari petrecute de sambata seara pana duminica dupa amiaza. De la intoarcearea morometilor de la camp pana la fuga Polinei cu Birica. Actiunea primului volum incepe intr-o seara cand numeroasa familie a lui Ilie Moromete se intoarce de la camp.

Astfel, inca din expozitiune ne sunt prezentati membrii acestei familii : Ilie Moromete (capul familiei), Catrina (sotia lui, cu 10 ani mai tanara), copiii-Paraschiv , Achim si Nila – baietii din prima casatorie a lui Moromete si Tita, Ilinca si Niculae copiii pe care acesta ii avea cu Catrina .

Cel dintai moment care aduna familia este cina. Morometii se afla stransi toti in jurul unei mese: "Cei trei frati vitregi stateau in afara tindei ca si cum ei ar fi gata de plecare, prevestind parca fuga la Bucuresti; inspre vatra mai aproape de oalele de mancare era Catrina iar langa ea , Niculae si fetele. Moromete statea in capul mesei "aflandu-se si acum parca deasupra tuturor".

Desi cina ca gest ritualic are o semnificatie simolica de data asta releva si situatiile din sanul familiei, neintelegerile dintre cei trei din prima casatorie si fratii lor dupa tata; lipsa de respect a celor dintai fata de mama lor vitrega; pozitia autoritara a tatalui lor( nevoit sa fie dur pentru a obtine unitatea familiei ) nemultumirile mezinului Niculae trimis in fiecare zi cu oile , desi el voia sa invete.

Conflictul dintre Catrina si baietii cei mare era alimentat si de sora lui Ilie Moromete, Maria zisa Guica, nemultumita de casatoria lui Moromete. Ea ar fi vrut sa ingrijeasca de gospodaria Morometilor ca sa poata avea pretenttii asupra casei parintesti si a locului din spatele ei. In afara de cei trei baieti care Catrina ii crescuse de mici, o mai dusmanesc si Tudor Balosu, tot datorita locului de langa casa, si o ruda mai indepartata a lui Moromete numita Parizianul.

Un alt conflict se naste intre Ilie Moromete si nevasta lui, deoarece Catrina revendica din ce in ce mai insistent "pogonul de pamant" pe care il primise "ca vaduva de razboi", caci ea mai fusese maritata inainte, dar barbatul cu care mai avusese o fata murise in timpul razboiului. Acest lot fusese vandut de Moromete in timpul foametei de dupa primul razboi mondial. Barbatul ii promisese in schimb k ii face acte pe casa ca sa nu ramana pe drumuri, dar nu se tinuse de cuvant, ba chiar radea batjocoritoc cand ea aducea vorba despre asta.

Aflati in conflict cu tatal lor, doarece ii obliga sa munceasca si era prea autoritar, baietii planuiesc sa plece cu oile la Bucuresti ca sa faca rost de bani sa plateasca datoriile la banca. Aceste datorii, dar si plata foncirii il sufoca pe Moromete care se hotaraste sa-i vanda lui Tudor Balosu salcamul din fundul gradinii, arbore care face parte din existenta afectiva a familiei fiind un simbol al stabilitatii satului.

Taierea salcamului duminica in zori, in timp ce femeile isi plangeau mortii, capata accente tragice. Cum nici bani luati pe salcam nu pot acoperii datoriile lui Moromete, Achim primeste consimtamantul tatalui de a pleca cu oile la Bucuresti urmand sa faca bani din vanzarea laptelui si a branzei. Insa intentiile erau altele si astfel, la scurt timp, Paraschiv si Nila fura cai, fura fetelor o parte din zestre si bani din lada, luand si ei drumul spre capitala.

Moromete ramase cu cei trei copii din cea de-a doua casatorie si mai sugrumat de datorii decat inainte. Nevoit sa vanda doua loturi de pamant si o parte din gradina, el devine acum un alt om: drama paternitatii inselate combinata cu drama pamantului il scot din starea de nepasare si liniste in care fusese, va deveni dur in realitate.

La sfarsitul volumului I, din omul contemplativ si superior vesel, numai ramane decat un chip de lut ars modelat de Dim Vasilescu.

Actiunea romanului este structurata pe noi planuri si acestea sunt reprezentate de destinele altor familii, in afara de cea a lui Moromete. Toate merg paralel si nu se influenteaza reciproc. Un alt destin priveste conflictul dintre Balosu si Polina fica lui pentru ca aceasta "fuge" cu un baiat sarac din sat, Birica, cu care tatal nu era de accord. Fata era apriga, nu renunta si il sileste pe Birica sa secere graul de pe pamantul care i se cuvenea ca zestre, apoi da foc casei parintesti ,iscand intre Birica, tatal si fratele Polinei o bataie pe cinste.

Vasile Botoghina se cearta cu Anghelina, nevasta lui, deoarece el este bolnav de plamani si ar vrea sa vanda un lot de pamant pentru a avea bani ca sa mearga la sanatoriu sa se trateze. Anghelina se opune sa vanda pamantul, deoarece ftizia era, pe atunci, o boala incurabila si femeia stie ca barbatul ei va muri, cu sau fara tratament, iar ea va ramane si vaduva si fara pamant. Botoghina se duce la sanatoriu, cheltuieste banii luati pe lotul de pamant si simtindu-se mai bine, nu asculta sfatul doctorului si se apuca iar de munca, dar oboseala il rapune.

Drama familiei Tugurlan este ca facusera 7 copii in 13 ani, dar in fiecare an ii murea cate unul, tragedie care-l face agresiv pe tata, certaret, batandu-se chiar si cu fiul primarului si cu seful de post, ajungand la inchisoare.

Un alt plan al volumului I prezinta viata satului. Cele cateva intamplari (citirea ziarului, pregatirea premilitara, incasarea impozitului, serbarea de sfarsit de an) sunt importante nu atat prin fapte in sine, cat prin forfota si trairea intensa care pulseaza in spatele lor. Satul este o "vatra" a intregii lumi, a carui viata curge lin, iar oamenii traiesc, iubesc si mor, apoi lasand locul altei generatii.

Semnificativa pentru psihologia colectiva este scena citirii ziarului in poiana lui Iocan. Ca in fiecare dimineata, taranii se aduna la fieraria lui Iocan pentru "a face politica". Veselia, glumele acide, ironia la adresa evanimentelor vremii denota o existenta relativ lipsita de griji, in care taranul se considera a fii centrul universului. Este lipsit de importanta faptul ca ei se numesc: Cocosila, Dumitri a lu Nae sau Iordan, pentru ca ei "sunt tipici si reprezinta natura morometiana".

S-ar putea observa ca in primul volum actiunea se desfasoara in cercuri concentrice, in centru aflandu-se familia, in jurul careia se constituie viata satului care si ea este incercuita de viata intregii taranimi, simbolizata de scana secerisului. Aceasta scena capata accente sacre, prin emotia cu care un taran oarecare se pregateste pentru a savarsii acest ritual al taierii spicelor si al gustarii primelor boabe.

In centrul acestor "cercuri", sta Ilie Moromete, "taranul absolut" care traieste "cu convingerea ca existenta sa reprezinta lucrul cel mai insemnat din univers".