| Florennce a întrebat:

Am nişte probleme la şcoală cu profa de fizică. Încă de mică am avut probleme cu partea de matematică şi anul ăsta m-am decis să fac meditaţii dar nu am putut pentru că am nişte probleme de sănătate şi am fost plecată la spital destul de mult timp.
Eu mă pricep în schimb la biologie şi romana, în general am note mari de la 9 în sus la toate materiile, rar câte un 8. Însă la mate nu ies din 6 şi 7. Noroc cu diriga pentru că îmi explică. Problema mea e că eu mă pierd şi reuşesc să fac ceva dar într-un ritm mai lent, cu diriga care îmi explică înţeleg, dar profa de fizică când îi spun că n-am înţeles îmi zice " dă-ţi seama singură". Învăţ formulele, teoria.dar pur şi simplu îmi trebuie mai mult timp şi mai rar ca să înţeleg şi eu ce fac.
Am scris un roman şi aştept ca o editură să mi-l publice; proful de română, directoarea mă apreciază dar profa de fizică mă ironizează la fiecare oră spunându-mi " ce, n-ai inspiraţie! " şi că cei care " nu simt matematica sunt nişte nesimţiţi" şi " cum de îţi place ţie biologia dacă e o ştinţă exactă?" Culmea e că tocmai ea ne mărturisit că nu se descurca cu partea de română, biologie şi că i-a plăcut matematica şi fizica şi stă să-mi povestească cât de plictisitoare sunt de parcă mi-ar schimba înclinarea.Pe deasupra am participat şi la nişte concursuri de cântat şi am luat locul 1 şi la fel, îmi spune " ce-i dragă, nu mai ai talent?". Mi-a spus " dacă nu te pricepi la asta, ce mai cauţi la şcoală?" Azi m-a scos la tablă după, în prima zi după ce lipsisem de 2 săptămâni pentru o operaţie şi a spus că nu îi pasă dacă am înţeles sau nu şi că pe dacă mă iartă pe mine aşa i-ar putea ierta şi pe alţii care lipsesc mereu. Dar eu am lipsit dintr-un motiv urgent şi am încercat să iau lecţiile şi am învăţat formulele!
Acum de ce nu mă înţelege şi pe mine şi nu vede că fac un efort? Şi aş accepta o notă mică pentru că "nu mă pricep", dar de ce mă ironizează aşa?
Mama vrea să vorbească cu diriga şi chiar directoarea, dar,sincer, ştiţi şi voi, elevii, cum fac profii, că se susţin între ei chair dacă n-au dreptate şi într-un fel mă simt ca şi cum tot mie mi-aş face rău şi n-aş schimba nimic. Pur şi simplu de ce "face mişto" de mine în halul ăsta?
Nu spuneţi de discuţii, nu e genul de persoană cu care să poţi discuta, la fel ca soţul ei, proful de info.
Aşadar.ce sfat aţi avea? Vă rog frumos să mă ajutaţi. Sunt disperată!
Mulţumesc!

2 răspunsuri:
| schmoll a răspuns:

Ceau,nu iti face multe griji,nimeni nu se pricepe la toate,din ce spui propabil are din frustrari din copilarie,isi dorea sa aiba succesele tale,uite ce spunea un om destept Ai dusmani? E bine. Inseamna ca ai luptat pentru ceva, la un moment dat in viata. (Winston Churchil),e greu sa nu pui la suflet, dar gandeste-te la ce iubesti tu in viata si lupta, si nu renunta, si va fi bine, crede in tine

| Tofan_Bogdan_1992 a răspuns:

Buna!
Parerea mea este ca ar trebui sa te adresezi direct la inspectorat sau sa o inregistrezi cu telefonul in timp ce iti zice acele vorbe.
Poti sa o dai si in judecata, colegii iti pot fi martori. Sincer sa fiu nu am trecut prin situatii de genul dar...cred ca se poate rezolva. Ai zis ca nu se poate discuta cu ea, ar trebui sa te duci cu parintii si la director si mai sus pana se rezolva ca astfel de situatii sunt cam dese in ultimul timp si nu isi au rostul.