am o curiozitate... vreau sa stiu ciclu vietii unei stele, etapele prin care trece si ce se intampla in fiecare dintre acestea:X!

Pentru cea mai buna explicatie dau funditsaaaaa + vot!

multumesc mult!:*

La fel ca noi, stelele se nasc,isi trăiesc viaţa lor dupa care mor. Desigur, aici vorbim despre stele, şi modul în care sunt născute, dar felul in care trăiesc şi mor este complet diferit de viata de pe Pamant. Să aruncăm o privire la ciclul de viaţă al stelelor.

Norii moleculari
Stelele incep ca niste imensi nori de gaz moleculari reci. Norul de gaz ar putea exista într-o galaxie de milioane de ani, dar apoi unele evenimente cauzeaza prăbuşirea lui sub propria gravitaţie. De exemplu, atunci când galaxiile se ciocnesc, regiuni de gaz rece primesc lovitura de care au nevoie pentru a începe colapsul. Se poate întâmpla, de asemenea, în cazul în care unda de soc a unei supernove în apropiere trece printr-o regiune.

In timpul colapsului, norul interstelar se rupe în bucăţi mai mici şi mai mici, şi fiecare dintre aceste bucati se prabusesc in ele însăşi. Fiecare dintre aceste bucati vor deveni o stea. În timp ce norul se prăbuşeşte, energia gravitaţională îl face să se încălzească, şi conservarea a impulsului de la toate particulele individuale îl face să se rotească.

Protostea
In timp ce materialul stelar se face din ce in ce mai dens, el se incalzeste si împinge mai departe colapsul gravitational. În acest moment, obiectul este cunoscut ca o protostea. In jurul protostelei este un disc circumstelar de material suplimentar.Acest material continuă să invarta in fata stratificand protosteaua. Restul va rămâne în zona şi în cele din urmă va forma un sistem planetar.

Evolutia protostelelor durează aproximativ 100.000 de ani.

Stelele T Tauri
Stelele T Tauri începe atunci când materialul care intra in protostea se opreste, şi elibereaza o cantitate uriaşă de energie. O stea T Tauri poate fi strălucitoare, dar toate astea vine din energia gravitaţională din materialul in colaps. Temperatura centrală a unei stea T Tauri nu este suficienta pentru a sprijini fuziunea în nucleul său. Chiar şi aşa, o stea T Tauri pot apărea fel de strălucitoare ca stelele in faza normala.

Faza T Tauri dureaza aproximativ 100 de milioane de ani.

Secventa principala
În cele din urmă, temperatura în miezul unei stele va ajunge la punctul în care fuziunea in nucleul sau poate începe. Acesta este procesul prin care toate stelele trec prin conversia protonilor de hidrogen, prin mai multe etape, în atomi de heliu. Această reacţie este exotermă; dă căldură mai mult decât este nevoie, şi astfel nucleul unei stele in secventa principala elibereaza o cantitate uriaşă de energie. Aceasta energie incepe ca raze gamma în nucleul stelei, dar dureaza o lungă perioada pana ies din stele, aceasta scade în lungime de undă. Toata aceasta lumina împinge afară spre stea, şi contracarează forţa gravitaţională trăgând-o spre interior. O stea în această etapă a vieţii este ţinuta în echilibru - atâta timp cât rezervele sale de hidrogen durează.

Si cat timp dureaza? Aceasta depinde de masa stelei. Stelele masive, cum ar fi pitici roşi cu jumătate din masa Soarelui, poate extrage din combustibilu lor sute de miliarde de de ani sau poate chiar mai mult. Stelele mai mari, cum ar fi Soarele nostru va sta de obicei, în faza de secventa principala 10-15 miliarde de ani. Cele mai mari stele au cea mai scurta viata, si poate dura cateva miliarde, sau chiar câteva milioane de ani.

Roşul gigant
De-a lungul vieţii sale, o stea converteşte hidrogen în heliu în miezul său. Acest heliu se acumulează şi hidrogenul se termina. Atunci când o stea epuizează rezerva sa de hidrogen în nucleul ei, reacţiile nucleare interne se opresc. Fără această presiune a luminii, steaua se contracteaza spre interior prin gravitaţie. Acest proces încălzeşte invelisul de hidrogen în jurul miezului, care apoi se aprinde în fuziune şi provoacă steaua sa se lumineze, cu un factor de 1, 000-10, 000. Aceasta face ca straturile exterioare ale stelei sa se extinda spre exterior, crescând astfel dimeniunea stele de mai multe ori. Soarele nostru este de aşteptat să se umfle intr-o sferă care ajunge pana la orbita de pe Pamant.

Temperatura şi presiunea în centrul stelei va ajunge în cele din urmă la punctul în care heliul pot fi contopit în carbon. Odată ce o stea ajunge la acest punct, se contracta şi nu mai este un gigant roşu. Stele mult mai masive decât Soarele nostru poate continua in acest proces, mergand în sus pe tabelul elementelor creand atomi din ce in ce mai grei.

Pitici albi
O stea cu masa Soarelui nostru nu are presiunea gravitaţională de a fuziona carbon, astfel odată ce nu mai are heliu în miezul ei, este efectiv moarta. Steaua va scoate straturile sale interioare în spaţiu, şi apoi se contracteaza, devenind în cele din urmă un pitic alb. Această rămăşiţă stelara ar putea incepe fiind fierbinte, dar nu mai are reacţii de fuziune în interior. Aceasta se va raci in sute de miliarde de ani, devenind în cele din urmă invizibila din cauza ca ajunge la temperatura de fond a Universului. Vreau 5 funde ca am stat 2 ore sa corectez dupa translator.