Buna TPU.Am teza azi (cls. a 6-a). Imi explicati si mie cum sta cu timpul verbelor? ( imperfect, perfect simplu, mai mult ca perfect, perfect compus etc. ). FUNDA!

Modurile Personale
Prezentul(Timpurile indicativului)
- indică desfăşurarea acţiunii în momentul vorbirii.
- învăţ, înveţi, învaţă, învăţăm, învăţaţi, învaţă.

Viitorul
- exprimă o acţiune care se va desfăşura după momentul vorbirii.
- voi învăţa, vei învăţa, va învăţa, vom învăţa, veţi învăţa, vor învăţa.

Imperfectul
- exprimă o acţiune trecută, care se desfăşoară în acelaşi timp cu o altă acţiune trecută, arătând durata.
- învăţam, învăţai, învăţa, învăţam, învăţaţi, învăţau.

Perfectul simplu
- exprimă o acţiune petrecută şi încheiată în trecut.
- învăţai, învăţaşi, învăţă, învăţarăm, învăţarăţi, învăţară.

Perfectul compus
- exprimă o acţiune trecută şi terminată în momentul vorbirii.
- am învăţat, ai învăţat, a învăţat, am învăţat, aţi învăţat, au învăţat.

Mai mult ca perfectul
- exprimă o acţiune trecută şi terminată înaintea altei acţiuni trecute.
- învăţasem, învăţaseşi, învăţase, învăţaserăm, învăţaserăţi, învăţaseră.

Conditionalul-optativ prezinta o actiune dorita, dar a carei realizare depinde de o conditie :

a) prezent: as scrie, ai scrie, ar scrie etc.
b) perfect: as fi scris, ai fi scris, ar fi scris etc.

Imperativul exprima o porunca, un indemn, o rugaminte, o urare, avand forme numai pentru persoana a ll-a singular si plural:

* forma afirmativa:
a) singular: scrie! (tu)
b) plural: scrieti! (voi)

* forma negativa:
a) singular: nu scrie! (tu)
b) plural: nu scrieti! (voi)

Conjunctivul exprima o actiune posibila si realizabila, in doua forme temporale:

a) prezent: sa invat, sa inveti, sa invete;
b) perfect: sa fi invatat.
Modurile Nepersonale:
Infinitivul denumeste actiunea in doua forme temporale:
a) prezent: a face, a scrie, a lucra, a vedea;
b) perfect: a fi facut, a fi scris, a fi lucrat, a fi vazut.

Gerunziul indica imprejurarea in care se petrece actiunea verbului.

Se formeaza prin atasarea sufixelor modale -and sau -ind, la radacina verbului:
a lucr / a – lucr / and
a ven / i – ven / ind

Participiul indica rezultatul actiunii, este o forma de baza pentru formarea timpurilor si modurilor compuse la diateza activa, reflexiva si pasiva.

Are valoare adjectivala, cand se acorda cu substantivul determinat in gen, numar si caz:
Cartea citita a fost interesanta.

Are valoarea substantivala, cand este articulat cu articol enclitic sau este precedat de un articol proclitic:
Ranitul s-a vindecat.
Un ranit a fost adus la spital.

Are valoare adverbiala, cand determina un verb:
Noi i-am vorbit deschis.

Supinul indica scopul actiunii, destinatia si provenienta unui obiect. Se formeaza din participiul invariabil precedat de o prepozitie simpla sau compusa: de, dupa, la, pentru, de la.

a) scopul actiunii: Ei au plecat pentru vanat.
b) destinatia obiectului: Am adus unelte de pescuit.
c) provenienta: Fructele sunt de la cules. ...Succes!
Fundita?