As dori sa imi spuneti, ce justificatie are fiecare semn de punctuatie, precum ( Punct; virgula; punct si virgula; semnul exclamarii; semnul intrebarii; linia de dialog si ghilimelele ). Multumesc!

Uite aici :
Cratima [-]
Leaga cuvinte diferite ce formeaza silabe comune, prin elidarea unor vocale sau nu: te-au vazut.
Imperative si gerunzii cu pronumele reflexiv sau pronumele personal postpus: du-te!, ducandu-se.
Separa elementele formei inversate a perfectului compus: venit-ai.
Adjective posesive postpuse substantivului, in expresii de genul: maica-sa, taica-su
Marcheaza o schimbare de topica (de exemplu postpunerea pronumelui in raport cu verbul: Citeste-le!), efectul expresiv fiind acela al mutarii atentiei asupra verbului si constituirea ad hoc a unei aliteratii.
Elemente componente nesudate ale unui cuvant compus: caine-lup, dus-intors. In poezie, are rolul de a pastra masura versului prin reducerea numarului de silabe -elidarea unui sunet- (necesitati prozodice) si de a marca rostirea legata a doua cuvinte. Ca figuri de stil fonetice, intra in categoria sinerezei (transformarea unui hiat in diftong: de-abia), a sinalepsei (reducerea unui diftong la o singura vocala: d-abia), a aferezei (suprimarea unui sunet initial: nalt), a apocopei (suprimarea unui sunet final: pan' sa).
Virgula [,]
Izoleaza o propozitie incidenta, cu rol explicativ :Am fost, ii zise, aci de fata.
Izoleaza un vocativ sau o structura in vocativ de restul enuntului : " Stihuri, acum, porniti, va scuturati" (Tudor Arghezi, Epigraf).
Marcheaza coordonarea prin juxtapunere a doua propozitii principale.
Coordoneaza termenii unei repetitii: "lume, lume", cu rol de accentuare a ideii poetice.
Marcheaza pauza impusa in rostire de inversiunea topicii din sintagma pe care o preceda: "Copaci roscati, cu freamate s-au despuiat".
Separa pronumele in vocativ de o apozitie dezvoltata: Tu, monstru al fierbintelui Egipt...
Coordoneaza termenii unei enumeratii, creand impresia unei acumulari.
Punctul [.]
Marcheaza sfarsitul unei comunicari enuntiative.
Semnul intrebarii [?]
Marcheaza sfarsitul unei comunicari interogative, semnaleaza intonatia specifica. Prezenta in textul literar poate exprima dilema, incertitudine, cautare febrila...
Semnul exclamarii [!]
In propozitie, izoleaza vocative si interjectii, inlocuind virgula, cand subiectul vorbitor nuanteaza o atitudine imperativa, exclamativa, optativa, marcand intonatia.
In fraza, marcheaza sfarsitul unei comunicari imperative, exclamative, optative, marcand intonatia. In textul literar, induce ideea dorintei, a atitudinii marcate de patos, de elan vitalist (in poezia modernista, la Lucian Blaga, Tudor Arghezi etc).
Punctele de suspensie [...]
Marcheaza intreruperea comunicarii (motivatiile subiectului vorbitor sunt multiple: considera ca destinatarul subintelege ceea ce urmeaza; un moment de surpriza sau soc emotional, avand ca efect instaurarea tacerii semnificative; o pauza psihologica, intentionata, a vorbitorului, dupa care urmeaza un cuvant neasteptat, care poate avea nuanta ironica).
In textul literar, reprezinta un semn grafic, dar si de tonalitate, care marcheaza discursul fragmentar, de tip reflexiv / meditativ, semnificand interiorizarea trairilor sau a gandurilor.
Gilimelele [" "], [« »]
In propozitii incadreaza nume de institutii, intreprinderi, titluri de publicatii etc. sau incadreaza un cuvant ori o sintagma carora subiectul vorbitor le evidentiaza sensul ironic prin intonatie, acestea urmand sa fie intelese cu sensul lor antinomic (antifraza).
In fraza sau in text marcheaza grafic citarea cuvintelor altcuiva in propriul discurs cel de-al doilea tip de ghilimele, cunoscute si sub numele de ghilimele frantuzesti, este intrebuintat in cazul folosirii unui citat in interiorul primului citat.