Vreau si eu versurile de la doinele "Codrule, codrutule" si" Voi brazi-nalti incetinati" Fundita!

- Codrule, codrutule,
Ce mai faci, drãgutule,
Cã de când nu ne-am vãzut,
Multã vreme au trecut
Si de când m-am depãrtat,
Multã lume am îmblat.
- Ia, eu fac ce fac de mult,
Iarna viscolu-l ascult,
Crengile-mi rupându-le,
Apele-astupându-le,
Troienind cãrãrile,
Si gonind cântãrile;
Si mai fac ce fac de mult,
Vara doina mi-o ascult
Pe cãrãrea spre izvor
Ce le-am dat-o tuturor,
Implându-si cofeile,
Mi-o cântã femeile.

- Codrule cu râuri line,
Vreme trece, vreme vine,
Tu din tânãr precum esti
Tot mereu întineresti.

- Ce mi-i vremea, când de veacuri
Stele-mi scânteie pe lacuri,
Cã de-i vremea rea sau bunã,
Vântu-mi bate, frunza-mi sunã;
Si de-i vremea bunã, rea,
Mie-mi curge Dunãrea.
Numai omu-i schimbãtor,
Pe pãmânt rãtãcitor,
Iar noi locului ne tinem,
Cum am fost asa rãmânem:
Marea si cu râurile,
Lumea cu pustiurile,
Luna si cu soarele,
Codrul cu izvoarele.


*

REVEDERE de Mihai Eminescu



Codrule, codrutule,
Ce mai faci, dragutule,
Ca de când nu ne-am vazut
Multa vreme a trecut
Si de când m-am departat,
Multa lume am îmblat.



Iar, eu fac ce fac de mult,
Iarna viscolu-l ascult,
Crengile-mi rupându-le,
Apele-astupându-le,
Troienind cararile
Si gonind cântarile;
Si mai fac ce fac de mult,
Vara doina mi-o ascult
Pe cararea spre izvor
Ce le-am dat-o tuturor,
Implându-si cofeile,
Mi-o cânta femeile.





Codrule cu râuri line,
Vreme trece, vreme vine,
Tu din tânar precum esti
Tot mereu întineresti.



Ce mi-i vremea, când de veacuri
Stele-mi scânteie pe lacuri,
Ca de-i vremea rea sau buna,
Vântu-mi bate, frunza-mi suna;
Si de-i vremea buna, rea,
Mie-mi curge Dunarea.
Numai omu-i schimbator,
Pe pamânt ratacitor,
Iar noi locului ne tinem,
Cum am fost asa ramânem:
Marea si cu râurile,
Lumea cu pustiurile,
Luna si cu soarele,
Codrul cu izvoarele.
Creca asta e ce cautai cealalta nu`mi dau seama de cine e scrisa, imi pare putin cunoscuta ...

Http://www.poezie.ro/index.php/poetry/15403/Codrule,_codrutule...

"Codrule,codrutule"

- Codrule, codrutule,
Ce mai faci, drãgutule,
Cã de când nu ne-am vãzut,
Multã vreme au trecut
Si de când m-am depãrtat,
Multã lume am îmblat.

- Ia, eu fac ce fac de mult,
Iarna viscolu-l ascult,
Crengile-mi rupându-le,
Apele-astupându-le,
Troienind cãrãrile,
Si gonind cântãrile;
Si mai fac ce fac de mult,
Vara doina mi-o ascult
Pe cãrãrea spre izvor
Ce le-am dat-o tuturor,
Implându-si cofeile,
Mi-o cântã femeile.

- Codrule cu râuri line,
Vreme trece, vreme vine,
Tu din tânãr precum esti
Tot mereu întineresti.

- Ce mi-i vremea, când de veacuri
Stele-mi scânteie pe lacuri,
Cã de-i vremea rea sau bunã,
Vântu-mi bate, frunza-mi sunã;
Si de-i vremea bunã, rea,
Mie-mi curge Dunãrea.
Numai omu-i schimbãtor,
Pe pãmânt rãtãcitor,
Iar noi locului ne tinem,
Cum am fost asa rãmânem:
Marea si cu râurile,
Lumea cu pustiurile,
Luna si cu soarele,
Codrul cu izvoarele.