Imi puteti spune si mie cum pot argumenta ca romanul "Donna Alba" este un roman de analiza psihologica? Macar sa-mi spuneti cateva argumente generale chiar daca nu este referitor la Donna Alba! Multumesc frumos!

Uite cateva lucruri despre romanul psihologic sper sa te ajute:
Romanul realist psihologic îşi propune analiza vieţii interioare a personajelor, urmând astfel firesc observaţiile lui Henri Bergson care susţine cãviaţa interioară este adevărul existenţei umane, iar cel care o poate cel mai bine urmări este scriitorul, acesta având la îndemână observaţia psihologică şi limbajul artistic, care să traducă în cuvinte frământări, drame emoţionale şi intelectuale, ideile şi pasiunile umane.
·       Interesul cade astfel asupra interiorităţii, a vieţii personale, a secretivităţii dezvăluite, secretivitate ce stârneşte curiozităţi ( i.e. " everyone has a skeleton in the cupboard" – fiecare are un schelet în dulap, adică un secret care-l macină sau care-l face să se simtă stânjenit, ruşinat )
·       Romanul psihologic camilpetrescian adoptă iniţial modelul pruostian constând în naraţiunea homodiegetică, focalizarea internă, surprinderea tuturor amănuntelor pe care le receptează conştiinţa, în acest sens Proust notând : "Omul este faptura ce nu poate ieşi din sine, ce nu-i cunoaşte pe ceilalţi decât pe sine, şi, spunând contrariul, minte. "
·      Neputând cunoaşte in totalitate pe ceilalţi, scriitorul poate să cuprindă în scrierile sale in intregime doar o perspectivă unilaterală, aprofundând astfel cunoaşterea unei singure conştiinte, investigaţia psihologiocă oprindu-se asupra sentimentelor, capriciilor şi revelaţiilor memoriei, complexităţii proceselor sufleteşti provocate de o singură senzaţie
·      Dacă prima parte a romanului " Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război " urmăreşte fidel modelul proustian, a doua parte a acestuia este construită sub forma unui jurnal de campanie în care sunt înregistrate evenimente dramatice din Primul Război Mondial : " Drama războiului nu e numai ameninţarea continuă a morţii, măcelul şi foamea, cât această permanentă verificare sufletească, acest continuu conflict al eului tău, care cunoaşte astfel ceea ce cunoştea într-un anumit fel."