Ma numesc Alexandra. In clasa a 5-a, in semestru al 2-lea m-am transferat intr-o noua scoala, in alta localitate. Aici am gasit sprijinul intr-o persoana care m-a ajutat sa ma integrez, m-a ajutat sa particip la olimpiade, m-a indrumat si m-a ajutat enorm...
Toate bune si frumoase pana aici, nu?

Problema este ca acum am crescut, intru a 8-a si simt ceva foarte ciudat pentru acea persoana. Nu ma pot opri, sunt pur si simplu dependenta de ea. De exemplu: weekendul asta nu i-am auzit voce, maine la pranz avem o activitate si ma va conduce acolo - fiind in alta zona, ma va lua de acasa si vom merge impreuna... Acum sunt intr-o stare ciudata, ma gandesc doar la el... Stau cu telefonul in mana si nu indraznesc sa-l sunt...

Sa va zic de ce...

Ca o copila naiva ce sunt, m-am apropiat extrem de mult de proful de mate - directorul scoli - 25 de ani - casatorit si tataticul unei fetite superbe.

M-am obisnuit sa-i aud voce zilnic, sa-i cer sfaturi, am facut prega cu el de am luat tocul 1 pe judet la olimpiada la matematica.

Mi-e groaza cand ma gandesc ca acum e vacanta, si nu il voi mai intalni decat de 2-3 ori pe saptamana... eu aveam in fiecare zi ore cu el, uneori ma ducea la scoala, stateam de vorba in pauze...

Ce sa fac? Cu ce am gresit? Oare il vad ca un parinte sau incep sa tin la el ca o viitoare femeie? Oare imi va trece?

Eu mor daca plec la liceu si nu-l mai vad... serios!

Chiar nu stiu cum sa scap de "depedenta" de el intr-un an? Cum sa-l uit cand eu tocesc carti de mate si ma gandesc non-stop la el, il sun zilnic cu pretextul ca nu stiu cum se rezolva nu stiu ce rahat...

Oare ar trebui sa ii spun ce gandesc? M-ar ajuta el sa delimitez foarte bine in mintea mea aceste ganduri?

Sa nu ma criticati, va rog... Stiu ca nu-i normal, da' situatia ma depaseste.
Tin sa precizez ca niciodata nu s-a intamplat ceva mai mult intre noi. El nu mi-a dat niciodata de inteles ca m-ar privi mai mult decat o simpla eleva si "prietena" in sensul ca ii mai povesteam anumite probleme din familia mea, el ajutandu-ma cu sfaturi si ridicandu-mi zilnic morarul.

CE SA FAC?

Să începi să priveşti relaţia dintre voi strict ca una dintre profesor elev. Încearcă să te detaşezi nu te mai gândi la asta, lasă matematica, învaţă doar cât trebuie nu şi în plus. Mergi afară, distrează-te cu prietenele, pentru că consider că ş tu eşti conştientă că nu se va întâmpla nimic între voi doi. Şi da, ai să pleci la liceu şi nu ai să-l mai vezi aşa des. E bine să te obişnuieşti cu ideea asta. Găseşte-ţi diverse activităţi care să-ţi ocupe timpul şi încetul cu încetul nu ai să te mai gândeşti. Baftă!

Of...
Nu o sa te critic, pentru ca nu e nici prima, nici ultima data cand aud de probleme de genul asta.

Din cate am inteles, el te-a ajutat mult sa te adaptezi la conditiile scolii, sa te integrezi in colectiv. Ti-a fost ca un. indrumator pot sa zic. A vazut ca esti fata inteligenta si a avut incredere in tine.Dovada ca ai luat locul I pe judet la olimpiada de mate.

Ceea ce simti tu acum pentru el, nu este dragoste, este obsesie, o atractie, nimic important.
Ar fi cazul sa nu te mai gandesti la el. Fato`, e diferenta de 11 ani intre voi, mai e si insurat, mai are si copil!
Nu te mai gandi la el, nu-ti dai seama?! El te trateaza cu indiferenta, te considera o eleva, doar atat, e si normal, nu?!
Nu-l mai suna zilnic, incearca sa ai mai putin contact vizual si auditiv cu el.

Nu te mai gandi la lucruri extreme. Ai zis :
"Eu mor daca plec la liceu si nu-l mai vad... serios! ".
Doamne fereste!
Pf.nici nu mai stiu ce sa-ti zic.Am ramas in pana de sfaturi.

Ai incredere in tine, si totul va fi bine!
Pana la urma, tu vei fi cea care va rezolva problema! Iti vei da singura seama ce va trebui sa faci!

Believe in yourself!

~ Missouri.

Acum ar trebui sa incep sa iti dau tot felul de sfaturi cum ar fi sa nu te mai gandesti la el sa te duci si sa te distrezi, dar nu nu o s-o fac eu te sfatuiesc sa mergi la un fsiholog nu pentru ca ai fi nebuna sa nu te gandesti la asta.Psihologul te va ajuta sa uiti de acest om, te va ajuta cu sfaturi, iar daca le urmezi poti ajunge din nou persoana care ai fost inainte de-al cunoste pe acest profesor.

Si daca vrei sa te motivez acum ceva timp am vazut la tv la stiri ca o fata tot de 14 ani s-a sinucis din cauza profului de mate(ce aveti mai fetelor cu profi de mate?)

Succes!

Te inteleg, sunt in aceeasi situatie ca tine, m-am atasat rau de tot de profa de geografie si tin la ea ca o mama.si acum plec la liceu si n-o mai vad...si mi-e asa de dor de ea. ce o sa fac eu ? m-a ajutat in multe lucruri si s-a purtat asa frumos...HEEELP!

Nu e normal, desigur, ce se intimpla cu tine, insa... se intimpla. Nu esti singurul caz in care un elev (o eleva) se indragosteste de profesoara(profesorul) lui (ei). Iti va fi foarte greu sa te desprinzi de el, va lua ceva timp, insa vei reusi cindva sa il uiti. Sta in firea noastra a oamenilor sa uitam in timp pe acele persoane la care nu mai avem acces, si stim ca nu ni se da nici o sansa. POate ca ar fi bine sa ii spui ce simti, insa te poti astepta in acest caz la o respingere categorica (e insurat, deci e posibil sa isi iubeasca sotia si fetita), si astfel, nu vei mai avea deloc prilejul sa il suni sau sa il vezi. Oricum, orice ar fi, trebuie sa il uiti, caci chiar de ar putea fi ceva intre voi, gindeste-te ca ar fi cineva care cu siguranta va suferi in acest caz. Incearca sa te pui in pielea sotiei lui, gindeste-te cum ar fi sa fi tu maritata cu el, si sa vina o eleva de-a lui si sa ti-l "sufle"... Deci, in ciuda a ceea ce vei avea de suferit, mai bine lasa totul deoparte. Exista barbati si mai frumosi si mult mai potriviti care abia vor astepta sa te cunoasca la un moment dat in viata. Aceasta e doar o experienta pe care o ai acum, insa, uitindu-l, vei face posibila aparitia unei noi experiente, a unei noi relatii, poate mult mai potrivite, si mult mai reusite.