Ludovic al XIV-lea (n. 5 septembrie 1638, Saint-Germain-en-Laye – d. 1 septembrie 1715, Versailles), rege al Franţei şi al Navarei. A condus Franţa vreme de 72 de ani – cea mai lungă domnie din istoria europeană. Era doar un copil de aproape cinci ani în momentul în care s-a suit pe tron în 1643, dar a condus personal guvernul din 1661 până la moartea sa.
Ludovic al XIV-lea era numit si Regele Soare.
Avea o exagerata pasiune pentru constructii si razboaie. Criticii săi l-au comparat cu Hitler: avea aceleaşi ambiţii nemăsurate, aceeaşi disponibilitate de a risca declanşarea unui război, aceeaşi indiferenţă faţă de suferinţa umană.
Ludovic al XIV-lea şi-a dominat armatele prin profesionalism. El a câştigat respectul soldaţilor săi, de la gradele cele mai mari până la cele mai mici, demonstrându-şi propria abilitate ca soldat. Deseori şi-a condus singur trupele în luptă, de exemplu în timpul războiului cu olandezii, în care s-a dovedit un strateg capabil. A câştigat recunoştinţa soldaţilor săi ca organizator şi administrator, întemeind spitalul de la Hôtel des Invalides din Paris pentru soldaţii mutilaţi şi pensionaţi. Îl preocupa într-o foarte mare măsură bunăstarea trupelor sale. Era interesat în mod real de problemele militare, fiind, în mod invariabil, bine informat şi receptiv. Războiul îi făcea plăcere, era curajos şi s-a adaptat rapid la viaţa de campanie. Era fericit printre soldaţii săi, iar aceştia îi răspundeau primindu-l cu entuziasm; moralul armatei se îmbunătăţea atunci când era condusă de Ludovic personal. Totuşi, motivul cel mai important al succesului lui Ludovic al XIV-lea în dominarea armatelor sale a fost autoritatea pe care o avea asupra corpului de ofiţeri. Nu numai comandanţii cu grade înalte erau aleşi de către rege; Ludovic işi arogase dreptul de-a numi orice ofiţer până la rangul de colonel. Era o armată regală; regele decreta cine comanda, cine era promovat, cine era retrogradat.
Educaţia formală a lui Ludovic nu a fost neglijată, cu toate că era mărginită, aşa cum era, de altfel, cea mai mare parte a educaţiei aristocratice: ceva istorie antică, dar puţină istorie modernă, o spoială de geografie şi matematică, o cunoaştere temeinică a limbii spaniole şi a celei italiene; a învăţat să vorbească şi să scrie excelent în limba franceză. A fost învăţat să călărească, să tragă cu armele de foc şi să danseze.Statura lui Ludovic – avea doar 1, 62 m - trebuia să fie sporită prin tocuri înalte şi părea mai înalt purtând peruci luxuriante. Totuşi, statura scundă a lui Ludovic era, în orice caz, compensată de demnitatea şi siguranţa sa înnăscute. În plus, el poseda mult farmec şi era foarte afabil. Era inteligent, pricepea repede şi poseda o bună memorie a chipurilor şi a faptelor. Poseda un autocontrol remarcabil, socotind că era sub demnitatea sa să se înfurie sau să exulte. Îşi scotea întotdeauna pălăria în faţa femeilor, chiar şi a celei mai umile cameriste.
Lui Ludovic al XIV-lea i-au placut femeile. Astfel el a avut 5 copii legitimi si 13 nelegitimi.
Celebrele vorbe ale lui Ludovic al XIV-lea au fost: "Statul sun eu!"
Sjhxjcks întreabă: