Primele state în Orientul Apropiat
Mesopotamia a oferit multiple zone geografice ce au permis folosirea resurselor naturale. Trecerea de la primele sate la aglomerări urbare a avut loc in miilenile VIII-IV. În perioada mileniului al VI-lea puţine zone au fost locuite.O schimbare neobişnuită intervine in cursul mileniului III: albia Eufratului se diminuează şi odată cu acestea numeroase canale dispar, ceea ce va determina ca populaţiile private să se concentreze pentru a da naştere oraşelor. Documentele cuneiforme ne dau câteva indicaţii ale peisajului. Oraşul este înconjurat de plantaţii şi grădini. Printre marile oraşe reţinem pe cel numit Eridu, Uruk şi Ur. Creşterea numărului de aglomerări urbane este considerabilă: de la 18 pentru perioada cuprinsă între1500 şi 3400, 108 pentru cea dintre 3300 şi 3100! Populaţia a putut fi evaluată de aproximativ 40 000-50 000 de locuitori. Începând cu mileniul al III-lea, asistam în aceste centre urbane la separarea şi instituţionalizarea puterilor politice şi a celor economico-religeoase.
Cea dintâi mare civilizaţie a antichităţi s-a construit în zonele văilor fertile ale Mesopotamiei, ţară care are 1000 de kilometri lungime şi o lăţime de 400 de kilometri. În mod direct, influenţa aceasta a fost net predominată. Termenul de „civilizaţie Mesopotamiană" este un termen generic. În realitate, Mesopotamia a însumat contribuţiile civilizatorice şi culturale a trei popoare distincte. Cel mai vechi, sumerienii, au ocupat sudul ţării de-a lungul coastei golfului Persic. În consecinţă, se impune şi folosirea terminologii nuanţate.
Prima dată Mesopotamia s-a numit Câmpia lui Şinar, apoi Babilonia şi în cele din urmă Mesopotamia, adică „Ţara dintre râuri" pentru că fluviile Tigru şi Eufrat trec pe lângă dânsa. Acum se numeşte Irak şi are capitala la Bagdad.
Paius_Cosmin_1992 întreabă: