Cristina, terminatia -ic indica acidul in care valenta elementului diferit de hidrogen si oxigen este mai mare, iar terminatia -os cand respectiva valenta este mai mica.
Exemplu:
In acidul sulfuric H2SO4 atomul de sulf are valenta 6 (sau, daca vrei si ai invatat despre asta, are numarul de oxidare + 6), iar in acidul sulfuros H2SO3 atomul de sulf are valenta 4 (sau numarul de oxidare +4).
Alt exemplu:
In acidul azotic HNO3 atomul de azot are valenta 5 (sau numarul de oxidare +5),pe cand in acidul azotos HNO2 atomul de azot are valenta 3 (sau numarul de oxidare +3).
Sarurile corespunzatoare pentru acesti acizi se termina ca denumire in -at pentru cazul cand avem valenta superioara (de exemplu sulfat de.,azotat de.) si se denumesc cu terminatia -it pentru situatia cand avem de-a face cu valenta inferioara (de exemplu sulfit de., azotit de.).
Mai exact, pentru H2SO4 avem ca saruri corespunzatoare sulfati, pentru H2SO3 sulfiti, pentru HNO3 azotati iar pentru HNO2 azotiti.
So4 e Sulfuric, So3 e sulfuros, Ex H2sO4- Acid sulfuric, H2sO3- Acid sulfuros