Poezia asta mi-a picat mie la bac la oral la limba romana. Ce vremuri trecute... Am luat 10 apropo, a ramas cu gura cascata tanti cand am inceput sa-i turui filosofie, mai ales ca veneam de la profil real (mate-info).
"Atunci m-apropii de pietre si tac
Iau cuvintele si le-nec in mare
Suier luna si-o rasar si-o prefac
Intr-o dragoste mare"
Cele patru elemente fundamentale ale universului se impletesc in aceasta poezie asa cum dragostea se impleteste in general cu viata omului pe pamant. Apa este locul in care cuvintele omului sunt inecate in mare, pamantul, reprezentat de pietre este martorul a tot ceea ce exista si va exista, martorul iubirii, al vietii si al mortii. Focul, reprezentat de luna, este epicentrul iubirii, imaginea romantica a celor doi indragostiti sub luna, iar aerul este prezent in toata poezia, dar mai important in imaginea umbrei iubitei. Un loc de aer si destin solemn al unei iubiri impartasite.
Am incercat... Da-mi funda.
Taria sentimentului de dragoste este exprimata prin metafora pietrelor, iar tacerea ilustreaza imposibilitatea comunicarii acestui sentiment unei fiinte apropiate: "Si-atunci ma apropii de pietre si tac". Sufletul sau, golit de iubirea stinsa, se umple de incantarea naturii fascinante. De aceea, Indragostitul se refugiaza in sine, iar marea ii primeste cuvintele tandre, inecandu-le, pentru ca nu mai are o iubita careia sa i le spuna: "iau cuvintele si le-nec in mare". Universul sau interior este simbolizat de imbinarea armonioasa a planului teluric - "de pietre", "in mare" -, cu cel cosmic - "luna" -revigorandu-se spiritual. Forta iubirii se manifesta acum asupra astrului ceresc - "luna" - a carui stralucire tainica a luminat dintotdeauna pe indragostiti. Puterea dragostei a ramas la fel de mare, incat el poate sa faca luna sa rasara, pentru a-i impartasi taina iubirii - "Suier luna si o rasar si o prefac / Intr-o dragoste mare" -, deoarece inima lui tanjeste necontenit dupa acest sentiment. In poezia erotica a lui Nichita Stanescu, natura nu compune un "decor" exterior, ci unul interior, ca stare sufleteasca ce poate cuprinde intreg universul. Arzatoarea dorinta de "a iubi" ii da eului liric o forta interioara nebanuita, o disponibilitate de a simti, in permanenta, sentimentul de dragoste. Puternica traire a eului liric este exprimata prin verbe la prezent, al caror sens potenteaza sentimentul de dragoste interiorizat: "ma apropii de pietre si tac", "iau cuvintele si le-nec in mare", "Suier luna si o rasar si o prefac".
fundita?
Mersi mihaibrasov de raspuns!
Si eu cautam raspunsu si am ajuns aicia! Si eu m-am gandit un pic si nu stiam raspunsu la ex ala, il am ca tema pe maine .