Frecarea este o forță ce se opune mișcării. Forța de frecare este legată direct de forța normală ce acționează pentru a păstra două corpuri solide separate în punctul de contact. Există două clasificări largi ale forțelor de frecare: frecarea statică și frecarea cinetică.
Forța de frecare statică (Ffs) se opune forțelor aplicate asupra unui corp pe o direcție paralelă cu o suprafață de contact, și le echilibrează pe acestea, până la o limită specificată de coeficientul de frecare statică (μfs) înmulțit cu forța normală (FN). Cu alte cuvinte, modulul forței de frecare statică satisface inegalitatea: 0 mai mic sau egal cu Ffs mai mic sau egal cu μfsFN
Forța de frecare cinetică (Ffc) este independentă de forțele aplicate și de mișcarea obiectului. Astfel, modulul acestei forțe este: Ffc = μfcFN, unde μfc este coeficientul de frecare cinetică. Pentru majoritatea suprafețelor, coeficientul de frecare cinetică este mai mic decât cel de frecare statică.
Forta de frecare statica apare la suprafata de contact dintre doua corpuri aflate in repaus relativ si se datoreaza intrepatrunderii neregularitatilor celor doua suprafete.
Forta de frecare la alunecare apare la suprafata de contact dintre doua corpuri care aluneca unul peste celalalt.
Prin miscare, la alunecare și rostogolire, ea depinde de natura corpului si masa acestuia.
O forta de frecare pe care o intalnim aproape peste tot, este frecarea aerului cu corpurile.
CordovanRaul întreabă: