La începutul secolului al XIX-lea, economia româneasca era, de mai multe secole,orientata catre Constantinopol iar monopolul otoman se manifesta prin dreptul de preemtiune al comerciantilor otomani asupra produselor românesti. Preturile produselor românesti solicitate în Imperiul Otoman-cereale, în principal grâu si ovaz, vite mari, oi, pastrama, unt, miere, ceara, sare si cherestea-.nu se negociau, ci erau impuse de catre negustorii de pe malurile Bosforului. Comertul cu alte tari (Rusia, Prusia, Polonia), precum si cu unele orase italiene avea un caracter sporadic si partizi de marfuri considerabil diminuate iar cu Transilvania, atât Tara Româneasca cât si Moldova practicau, alaturi de schimburile oficiale, un intens comert de contrabanda, cu acceptul tacit domniei.
Monopolul otoman asupra comertului exterior al Tarii Românesti si Moldovei a constituit o cauza esentiala a slabei acumulari de capital, precum si a unor schimbari însemnate în productia agricola, cum au fost scaderea interesului marilor mosii boieresti de a
extinde suprafetele cultivate si a spori randamentul culturilor, datorita profitabilitatii scazute, extinderea culturilor de porumb în detrimentul celor de grâu întrucât porumbul nu era solicitat de Poarta Otomana, extinderea, din acelasi motiv, într-o masura mai mare a cresterii porcilor în defavoarea cresterii bovinelor, ovinelor.Evidentiau statutul de economie periferica al
Economiei Principatelor.În comparatie cu centrul si apusul continentului, unde trecerea la capitalism si închegarea statelor nationale s-a putut realiza mult mai devreme si mai rapid, în spatiul românesc acest proces a întârziat si s-a desfasurat într-un ritm lent, cunoscând o serie de particularitati fata de modelul european clasic.În comparatie cu centrul si apusul continentului, unde trecerea la capitalism si închegarea statelor nationale s-a putut realiza mult mai devreme si mai rapid, în spatiul românesc acest proces a întârziat si s-a desfasurat într-un ritm lent, cunoscând o serie de particularitati fata de modelul clasic. Începutul epocii moderne este marcat de Revolutia lui Tudor Vladimirescu care, desi nu a fost victorioasa, a avut consecinte importante prin afirmarea vointei unor categorii sociale mijlocii de a modifica structurile interne.
Anesiss întreabă: