Buna ziua as avea si eu o problema o nelamurire : 1) ce este CAMPUL SEMANTIC definitie si exemple 2) ce este CAMPUL LEXICAL definitie si exemple le incurc nu stiu care e una si car e alta iar pe net parerile sunt impartite 3) ce este PLEONASMUL definitie plus exemple 4) OMONIME CE SUNTSI EXEMPLE 5) PAROMINE ce sunt si exemple 6)NEOLOGISME ce sunt si exemple 7) GENUL EPIC -DEFINITIE SI TRASATURI SI CU IMI DAU SEAMA CA E GEN EPIC 8) GENUL LIRIC -DEFINITIE SI TRASATURI 9) ROMANUL DEFINITIE SI TRASATURI 10) NUVELA -DEFINITIE SI TRASATURI 11) BASMUL -DEFINITIE SI TRSASATURI cine raspunde corect are funda as prefera daca se poate sa imi raspunda o profesoara de limba si literatura romana sa ma lamureasca ca e incurc rau

1.Câmpuri semanticeCâmpul lexico-semantic constituie o clasă de cuvinte reunite prin componente de sens comune, dar între care se stabilesc diferenţe (opoziţii) semantice. Câmpul este o clasă relativ deschisă, alcătuită riguros de specialişti şi, în mod aproximativ
2.Campul lexical se refera la lucruri care se afla in aceeasi sfera. De exemplu campul lexical al cerului contine: nori luna soare stele etc.
3.În lingvistică un pleonasm (din grecescul πλεονaσμóς pleonasmos, exces) este exprimarea unei idei folosind mai multe cuvinte decît este necesar. În funcție de context și de intenție pleonasmul poate reprezenta fie o greșeală de logică sau o stîngăcie de exprimare — pentru că aduce redundanță inutilă și supărătoare în transmiterea informației —, fie o figură de stil, îndeplinind același rol ca repetiția retorică.ex:M-am întors înapoi.
Vă rugăm să avansați înainte.
Coboară jos!
moș bătrîn
a dăinui permanent
contrabandă ilegală
același numitor comun
atac agresiv
hepatită la ficat
antică și de demult
mijloacele mass-media
decît numai
dar însă
4.OMONIMELE sunt cuvinte cu formă identică şi acelaşi corp fonetic, dar cu înţeles total diferit:
Barca pluteşte pe lac.
Am dat cu lac pe unghii.
Eu am o rochie nouă.
El a luat nota nouă la istorie.
îrinâ poartă pantofi cu toc.
Ei au plantat lângă poartă un brad.


• Omonimele care se scriu la fel se numesc omografe, la unele fiind diferit accentul:
acele/acele; copii/copii;
• Omonimele care se pronunţă la fel, fiind alcătuite din aceleaşi sunete şi la care nu diferă nici accentul se numesc omofone:

mii
— mii de roiuri de albine - numeral;
— mi-i drag de el -pronume + verb
car:
—car ghiozdanul în spate - verb;

—cred c-ar vrea o prăjitură - conjuncţie + verb.


Omonimele sunt de mai multe feluri:
- lexicale;
- lexico-gramaticale;
- morfologice.


a) Omonimele lexicale pot fi:
- totale - omonimele care au forme flexionare identice:
leu / leu---------lei / lei
Mai am doar un leu în buzunar. Mai am doar doi lei în buzunar.
De la circ a scăpat un leu. Am văzut mulţi lei la Zoo.

- parţiale - omonimele nu au forme flexionare identice:
Masa:
mese (de bucătărie)
mase (de oameni)
Bandă:
bande (de răufăcători)
benzi (magnetice)


b) Omonimele lexico-gramaticale sunt cuvinte cu formă identică, dar care sunt părţi de vorbire diferite:
Noi:

— adjectiv:
Am caiete noi.
— pronume: Noi plecăm imediat.

Nouă:

— adjectiv: Am o rochie nouă.

— numeral: Am obţinut nota nouă la istorie,

Poartă:

— substantiv: Am o poartă mare.

— verb: El poartă o vestă verde.


Atenţie!
* A nu se confunda cuvintele polisemantice cu omonimele care au şi ele aceeaşi formă şi înţelesuri diferite. Deosebirea se face avându-se în vedere următoarele: - omonimele nu au legătură de sens între ele: bancă - din parc; bancă - unde se depun banii.

-cuvintele polisemantice au sensuri apropiate, fiind derivate din sensul primar:
masă - obiect de mobilier;
masă - mâncare, ospăţ.


* Unele cuvinte sunt polisemantice în anumite contexte şi omonime în altele. De exemplu, cuvântul masă. În situaţiile de mai sus, este polisemantic, dar este omonim cu sensul de mulţime: în faţa catedralei era o masă de oameni.
5.PARONIMELE sunt cuvinte cu formă aproape identică (uneori diferă un singur sunet) şi cu sensuri diferite.

Pronumele este o parte de vorbire. Fiecare om are un nume şi un prenume. Complementul este de mai multe feluri. Ei i-am făcut un compliment.


Atenţie!
* Criteriul după care o pereche de cuvinte e considerată pereche paronimică este cel al atracţiei (confuzie paronimică). Vorbitorul foloseşte cuvântul uzual în locul celui mai puţin cunoscut, evidenţiindu-şi în felul acesta gradul de incultură.

conflicte familiare în loc de conflicte familiale
(familiar = intim, apropiat; familial = legat de familie)
localitatea originală în loc de localitatea originară
(original = deosebit, aparte; originar — de origine)
6.Cuvânt împrumutat de curând din altă limbă sau creat recent într-o limbă prin mijloace proprii.
7.Genul epic cuprinde acele opere literare în care ideile și sentimentele autorului nu sunt transmise direct, ca în cazul genului liric, ci indirect, prin intermediul acțiunii și al personajelor. Genului epic îi corespunde, ca mod de expunere, narațiunea.
În general, operele epice sunt structurate după momentele subiectului:
Expozițiunea (fixează spațiul, timpul, unele personaje și împrejurările conflictului)
Intriga (momentul în care se declanșează conflictul între personajele narațiunii)
Desfășurarea acțiunii (prezintă întâmplările cronologic)
Punctul culminant (momentul cel mai tensionat al conflictului)
Deznodământul (momentul rezolvării conflictului)
Există termeni noi pentru structura genului epic:
Situația inițială(momentul actual)
Evenimentul care schimbă situația inițială
Desfășurarea acțiunii(la fel ca și termenul vechi)
Depășirea situației dificile sau Punctul de maximă tensiune
Situația finala
Defineste oameni, lucruri.obiecte.etc
8.Genul liric cuprinde operele literare în care sunt exprimate direct (spre deosebire de genul epic) gândurile, ideile și sentimentele autorului prin intermediul eului liric. În genul liric domină viziunea și transfigurarea artistică, autorul apelând la tehnici aludive si asociative, creând un univers de mare forță de sugestie ce se adresează sensibilității cititorului. Este, din acest motiv, genul literar al discursului subiectiv, exprimând sentimentele prin intermediul figurilor de stil și al simbolurilor. De obicei, discursul genului liric este la persoana întâi, dar este folosită și persoana a II-a.
Specii ale genului liric
Elegia este un poem liric al cărui ton e adesea tandru, trist și melancolic. În secolul al XV-lea, elegia tindea să dobândească un caracter filozofic. Exemple de autori de elegii: Tibul, Ovidiu, I.W. Goethe, A.S. Puskin etc.
Oda este un poem cântat la vechii greci. La moderni, poem liric de înaltă inspirație, compus din strofe simetrice. Asemenea cântecelor corului, oda avea o compoziție triagică. (exemple Victor Hugo, Puskin)
Pastelul este un termen provenit din limba germana semnificând pictura cu creioane moi. De la pictura în pastel termenul s-a extins în literatură, definind delicatețea unei descrieri lirice. (exemplu Vasile Alecsandri - creatorul acestei specii prin ciclul "Pasteluri")-exista ca specie doar in literatura română
Meditația (filozofică) este o specie a genului liric în versuri în care e descris un fenomen din natură ale cărui concluzii devin valabile și pentru oameni. (exemple Grigore Alexandrescu, "Meditație", Mihai Eminescu)
Satira este o operă în general în versuri,(exemple Grigore Alexandrescu, "Satira. Duhului meu")
Pamfletul este o specie a genului liric în care sunt criticate defectele unei persoane, societății cu intenția îndreptării. Poate fi în proză sau în versuri. (exemple Ion Heliade Rădulescu, Grigore Alexandrescu).
Sonetul este o piesă lirică alcătuită din paisprezece versuri cu aceeași măsură dispusă în două catrene cu rimă îmbrățișată. Este o poezie cu formă fixă cea mai frecventată. (exemple Dante, Petrarca, Leonardo da Vinci, Michelangelo etc.)
Rondelul este o poezie cu formă fixă alcatuită din trei catrene și un vers izolat. Versurile unu și doi sunt identice cu versurile șapte și opt. (exemple Alexandru Macedonski prin "Poema rondelurilor")
Gazelul este o poezie cu formă fixă alcatuită din strofe cu două versuri; originară din literaturile orientale, ajunge în Europa la începutul secolului al XIX-lea. (exemple George Coșbuc, Mihai Eminescu, Goethe)
Glosa s-a născut în Spania secolului al XV-lea. Este o specie a genului liric cu formă fixă. Prima strofă este alcătuită din patru, șase, sau opt versuri ce conțin tema de bază. Fiecare vers e comentat într-o strofă specială de aceeași mărime cu prima. Ultima strofă o reproduce pe prima cu ordinea inversată a versurilor. (exemple Mihai Eminescu, „Glossa")
Romanța are un aspect erotic, sentimental, duios, melancolic. Este dedicat celibrării faptelor istorice vetejești, sau conțin exclamații ori chemări.
Imnul este un cântec de preamărire a divinității, conține cuvinte de importanță națională și are un caracter solemn.
9.Romanul este specia genului epic, în proză, de mare întindere, cu o acțiune complexă ce se poate desfășura pe mai multe planuri, cu personaje numeroase a căror personalitate este bine individualizată și al căror destin este determinat de trăsăturile de caracter și întâmplările ce constituie subiectul operei.
10.Nuvela este specia genului epic în proză, cu un singur fir narativ, urmărind un conflict unic, concentrat; personajele nu sunt numeroase, fiind caracterizate succint, în funcție de contribuția lor la desfășurarea acțiunii. Nuvela prezintă fapte într-un singur conflict, cu o intrigă riguros construită, accentul fiind pus mai mult pe definirea personajului decât pe acțiune. O nuvelă este o narațiune în proză, mai scurtă decât un roman și mai lungă decât o povestire. Conține de obicei puține personaje care sunt însă construite pe câteva linii principale. Ea are o naratiune ceva mai concentrata, personaje mai putine, trama mai putin complicata decât un roman.

Clasificare

-După criteriile comune ale subiectului cu modalitatea lui de realizare:

istorice
psihologice
fantastice
filozofice
anecdotice
11.Basm-Naratiunea(populara) cu elementele fantastice supranaturale, care simbolizeaza fortele binelui si ale raului in lupta pentru afirmarea binelui si dreptatii.

te rog din sufelt vreau funda!

1)Câmpul este o clasă relativ deschisă, alcătuită riguros de specialişti şi, în mod aproximativ, de vorbitorii obişnuiţi.

EXEMPLE:
- numele de rudenie
- numele de culori
- denumirile animalelor domestice şi sălbatice
2)Campul lexical contine cuvintele inrudite ca sens; Exemplu: campul lexical al gradelor de rudenie( mama, tata, bunic, frate, sora, unchi, verisor etc.), al culorilor(galben, rosu, violet, alb, negru, verde etc.)
3)PLEONASMUL este o greşeală de exprimare, care constă în folosirea alăturată a unor cuvinte sau a unor construcţii cu acelaşi înţeles:

a aduce aportul
cobaii de experienţă
a avansa înainte
contrabandă ilegală
averse de ploaie
a coborî jos
babă bătrână
concluzie finală
caligrafie frumoasă
conducere managerială
cel mai superior
a conlocui laloialtă
a cere o solicitare
4)OMONIMELE sunt cuvinte cu formă identică şi acelaşi corp fonetic, dar cu înţeles total diferit:
Barca pluteşte pe lac.
Am dat cu lac pe unghii.
Eu am o rochie nouă.
El a luat nota nouă la istorie.
îrinâ poartă pantofi cu toc.
Ei au plantat lângă poartă un brad.


• Omonimele care se scriu la fel se numesc omografe, la unele fiind diferit accentul:
acele/acele; copii/copii;
• Omonimele care se pronunţă la fel, fiind alcătuite din aceleaşi sunete şi la care nu diferă nici accentul se numesc
5)PARONIMELE sunt cuvinte cu formă aproape identică (uneori diferă un singur sunet) şi cu sensuri diferite.

Pronumele este o parte de vorbire. Fiecare om are un nume şi un prenume. Complementul este de mai multe feluri. Ei i-am făcut un compliment.
6)neologismele sunt cuvinte veci-adica care nu se mai foslosesc in vorbirea noastra de zi cu zi.
7)GENUL EPIC

Genul epic:

-intr-o opera epica exista un narator(povestitor),exista personaje(participanti la actiune) si exista actiune(desfasurarea intamplarilor intr-o anumita ordine)

- modul de expunere predominant al operelor epice este narațiunea.

-cuprinde totalitate operelor epice populare sau culte.

-este genul literar care cuprinde texte în proză sau în versuri,în care un narator povestește ceva.

- elementele definitorii ale operei epice sunt:naratorul,acțiunea,personajele,preponderența narațiunii ca mod de expunere.

-autorul este persoana care imaginează și scrie un text.

-naratorul este vocea care relatează întâmplarile

Structura narativă:

- Alternanța este procedeul prin care sunt prezentate în paralel două fire narative într-un text.

-înlănțuirea este procedeul de legare a secvențelor într-o operă epică,care constă în dispunerea cronologică a întâmplărilor unele după altele.

- Inserția este procedeul care constă în includerea unei povești în alta(povestirea în ramă) într-o operă epică.


Perspectiva narativă

- Narațiunea poate fi relatată la persoana I sau la persoana a III-a.

- Narațiunea la persoana I (când naratorul povestește despre sine). El își asumă astfel atât rolul de narator, cât și pe acela de personaj implicat în evenimentele relatate.

- Narațiunea la persoana a III-a (când naratorul povestește despre alții). El pare, adesea, că știe totul despre întâmplările relatate, despre gândurile, intențiile și sentimentele personajelor.


Momentele subiectului

1. Expozițiunea ( fixează spațiul, timpul, personajele și motivul/motivele conflictului ).

2.Intriga ( momentul în care se declanșează conflictul între personaje ).

3.Desfășurarea acțiunii (prezintă întâmplările într-o ordine cronologică ).

4. Punctul culminant (corespunde momentului celui mai tensionat al conflictului ).

5.Deznodământul (momentul rezolvării conflictului ).


Spațiu și timp:

- Indicii de spațiu vizează așezarea în spațiu a obiectelor și deplasarea în spațiu a personajelor.

- Indicii de timp fac referire la momentul acțiunii.

Modalități de expunere:

Modalitățile de expunere sunt : Narațiunea, Descrierea și Dialogul.

- Narațiunea este un mod de expunere care prezintă o succesiune de întâmplări petrecute într-o ordine cronologică.

-Descrierea este un mod de expunere care constă în prezentarea sugestivă a unor obiecte, personaje si fenomene ale naturii. Descrierea literară reflectă sentimentele și impresiile celui care privește și descrie.

Descrierea :
a. obiectivă oferă informații într-o anumită manieră, conform cu realitatea.
b. subiectivă oferă informații filtrate prin viziunea autorului. Ea creează o anumită impresie și/sau emoție asupra cititorului. Este marcată de felul cum percepe sau își imaginează obiectul descris cel care face descrierea.

-Dialogul este un mod de expunere alcătuit dintr-o înlănțuire de replici, prin care se reproduce o discuție între două sau mai multe personaje.

-Dialogul ca mijloc de caracterizare a personajului se referă la: felul de a vorbi, felul de a gândi, comportamentul și atitudinile personajului caracterizat. Personajul este cel care participă la acțiunile narate.

Personajul poate fi: 1. Principal; 2. Secundar(are un rol mai puțin important); 3. Episodic(nu apare decat in 1-2 episoade) ); 4. Figurant(simplu martor).
8)Genul liric si elemente specifice genului liric - Trasaturile specifice creatiei eminesciene

Elemente specifice genului liric :

In operele lirice gandurile, ideile, sentimentele, atitudinile, convingerile, emotiile sunt exprimate direct, fiind prezent eul liric.

Se caracterizeaza prin :
-subiectivism;
-prezenta directa a autorului (a eului liric);
-prezenta sentimentelor intime si a confesiunii;
-transmit o stare emotionala si creeaza o anumita atmosfera

Genul liric cuprinde operele literare în care sunt exprimate direct (spre deosebire de genul epic) gândurile, ideile şi sentimentele autorului prin intermediul eului liric. În genul liric domină viziunea şi transfigurarea artistică, autorul apelând la tehnici aludive si asociative, creând un univers de mare forţă de sugestie ce se adresează sensibilităţii cititorului. Este, din acest motiv, genul literar al discursului subiectiv, exprimând sentimentele prin intermediul figurilor de stil şi al simbolurilor. De obicei, discursul genului liric este la persoana întâi, dar este folosită şi persoana a II-a.-definitie
9)Romanul este specia genului epic, în proza, de mare întindere, cu o acţiune complexa ce se poate desfăşura pe mai multe planuri, cu personaje numeroase a căror personalitate este bine individualizata şi al căror destin este determinat de trăsăturile de caracter şi întâmplările ce constituie subiectul operei. Specia literara apare odată cu burghezia iar primele romane se adresau mai curând unui public feminin.
Romanul poate fi istoria unui accident, unui incident, poate fi o lume, o lume fictiva, detaliata pana la ultima resursa posibila de imaginatie a scriitorului respectiv. Este cea mai adânca forma de scriitura ce exista. Nu e neaparat structurata pe planuri de actiune dar implica niveluri de semnificaţie paralele.
Structura romanului este dialogica, potrivit formalistului rus Bahtin sau panoramica, potrivit altor teoreticieni ai romanelor.
Spunem în mod curent că un roman este o ficţiune în proză de dimensiuni mari. Poate fi un roman de acţiune, poliţist, de dragoste poate prezenta valori psihologice sau doar un studiu social.
10)Nuvela este specia genului epic în proză, cu un singur fir narativ, urmărind un conflict unic, concentrat; personajele nu sunt numeroase, fiind caracterizate succint, în funcție de contribuția lor la desfășurarea acțiunii. Nuvela prezintă fapte într-un singur conflict, cu o intrigă riguros construită, accentul fiind pus mai mult pe definirea personajului decât pe acțiune. O nuvelă este o narațiune în proză, mai scurtă decât un roman și mai lungă decât o povestire. Conține de obicei puține personaje care sunt însă construite pe câteva linii principale. Ea are o naratiune ceva mai concentrata, personaje mai putine, trama mai putin complicata decât un roman.

Clasificare

-După criteriile comune ale subiectului cu modalitatea lui de realizare:

istorice
psihologice
fantastice
filozofice
anecdotice.
11)http://www.referatele.com/......ratele.php

1. Campul semantic este totalitate cuvintelor inrudite ca sens. Exemple: numele de rudenie, numele de culori, etc.
2. PLEONASMUL este o greşeală de exprimare, care constă în folosirea alăturată a unor cuvinte sau a unor construcţii cu acelaşi înţeles: a aduce aportul, a avansa înainte, HIT de succes, etc.
3.3. OMONIMELE sunt cuvinte cu formă identică şi acelaşi corp fonetic, dar cu înţeles total diferit: Barca pluteşte pe lac. Am dat cu lac pe unghii.
4. PARONIMELE sunt cuvinte cu formă aproape identică (uneori diferă un singur sunet) şi cu sensuri diferite. Pronumele este o parte de vorbire. Fiecare om are un nume şi un prenume.
5. Neologism=Cuvânt împrumutat de curând din altă limbă sau creat recent într-o limbă prin mijloace proprii.
Genurile si celelalte, le gasesti si tu pe www.google.ro.

Bafta!

Campul semantic inseamna niste cuvinte care au acelasi inteles de ex de culori rosu-galben e un camp semantic
capmpul lexical inseamna niste cuvinte cu aceeasi forma ex bogat-instarit si am si eu o intrebare ce medie ai la romana funda )