Cam ce trebuie sa conțină un dosar critic? P. s. dosarul este despre Eminescu.

Habar n-am ce e ala si nici n-am auzit de el. Dar banuiesc ca trebuie sa scrii despre impactul operei lui Mihai Emnescu asupra culturii de masă, deci si despre criticile pe care le-a primit opera lui.



Eminescu nu poate fi înteles fara doua concepte fundamentale: "cultura" si "armonie". Acestea sunt cele doua concepte cheie pentru înselegerea operei lui Eminescu, care nu este în ultima instanta decât o sinteza unica si originala de cultura si armonie. Eminescu este înainte de toate de toate un fenomen de cultura, iar poezia sa este un limbaj cultural.

Eminescu a avut o cultura vasta, temeinica si profunda. Cum a reusit Eminescu sa asimileze o asemenea cultura atât de solida, într-o perioada atât de scurta a existentei sale creatoare, este prima mare întrebare pe care trebuie sa ne-o punem în legatura cu miracolul eminescian.

Încă de la finele secolului XIX, unele texte mai accesibile (și, de regulă, de dimensiuni reduse) ale poetului român au fost însoțite de muzică unor valsuri sau romanțe compuse anume; câteva dintre ele au fost înregistrate de cultura pop și sunt cunoscute chiar și celor din generațiile tinere. Eminescu a constituit un subiect pana si pentru cinematografie. În anul 1986, revenit în RSS Moldovenească, regizorul Emil Loteanu a regizat filmul artistic de televiziune Luceafărul, despre viața și creația poetului Mihai Eminescu.

Despre cultura lui Eminescu s-au pronuntat aproape toti exegetii mai importanti. Primul care a atras atentia asupra culturii eminesciene a fost Titu Maiorescu, în studiul sau "Eminescu si poeziile lui". Minte limpede si logica, Maiorescu nu confunda cultura cu simpla eruditie, si de aceea spunea ca la Eminescu cultura nu este un material strain, exterior, din afara, ci unul asimilat chiar de individualitatea sa creatoare.

În "Istoria literaturii românesti. Introducere critica" (1929) marele istoric Nicolae Iorga, un adevarat "monstrum eruditionis" si monstru poligraf în acelasi timp, autorul unei opere incredibile, însumând peste 1000 de carti, si peste 20.000 de aricole, se înclina în fata geniului eminescian si spunea ca opera lui Eminescu reprezinta cea mai vasta sinteza facuta de un român vreodata.

În "Opera lui Mihai Eminescu", Calinescu analiza pe larg cultura lui Eminescu si aprecia cunostintele lui Eminescu cu maxima exigenta în toate domeniile de cunoastere. Calinescu spunea ca, luat în fiecare domeniu în parte, Eminescu nu se ridica totusi la nivelul celor mai buni specialisti în materie, dar în ansamblu, privit în totalitatea cunostintelor sale, depasea cu mult unghiul de vedere îngust al specialistilor. Marele critic ajunge la concluzia ca Eminescu se afla în posesia tuturor factorilor culturali.

După schimbarea de regim politic din 1947 poezia lui Mihai Eminescu a fost grav cenzurată, în manualele școlare au pătruns doar cîteva texte, printre ele poezia "Împărat și proletar", iar poezia lui a fost redusă la o suprafață foarte mică și înlocuită de poetica poeziei proletcultiste, specifică acelei epoci de tristă amintire. Exegeza eminesciană a revenit la nivelul ei abia după 1965 prin cîteva momente semnificative, trebuind menționate în acest context studiile unor eminescologi ca Ion Negoițescu, Rosa del Conte, Ioana Em.Petrescu, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Petru Creția, Ilina Gregori care s-au adăugat canonului eminescologiei interbelice, la care și-au adus contribuția mari critici sau stilisticieni literari cum ar fi Tudor Vianu, Perpessicius, Dumitru Caracostea, etc. Un moment semnificativ al contestării poetului de către un grup de critici literari consacrați, din care făceau parte Nicolae Manolescu, Ion Bogdan Lefter, Mircea Cărtărescu, un politolog - profesorul de științe politice Cristian Preda, dar și de un număr de tineri scriitori, și anume de cel care coordonase numărul, redactorul Cezar Paul-Bădescu, Răzvan Rădulescu, T.O.Bobe, studentul Marius Chivu, l-a constituit numarul 265 din 1998 al revistei "Dilema", care a stîrnit o reacție foarte puternică a lumii culturale românești dar și a jurnaliștilor de la diverse publicații, toate aceste reacții fiind adunate de Cezar Paul-Bădescu într-o antologie intitulată "Cazul Eminescu". Acesta a selectat numai reacțiile emoționale și a trecut cu vederea pe cele avizate care veneau din partea unor eminescologi ca Ilina Gregori, Eugen Simion, Ștefan Cazimir etc. Multe din aceste reacții au aparținut simplilor cititori, iar la aceasta s-au adăugat reacțiilor semi-oficiale sau oficiale, venite din partea unor reprezentanți ai unor partide politice naționaliste, cum ar fi Partidul România Mare, sau a unor personalități culturale din Republica Moldova, unde Mihai Eminescu se bucură de un cult foarte special.

"Caloriferul meu diluvian
Prin care aburul nu trece,
Are un aer eminescian:
Nesimţitor şi rece."
--- epigramă de Viorel Frîncu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)

Surse: http://www.scritube.com/......22020.php; http://ro.wikipedia.org/......_Eminescu; http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Eminescu; http://subiecte.citatepedia.ro/despre.php?s=Mihai+Eminescu