Cand folosesti regionalismul,, mata,, in sensul de,, dumneata,, se pune cratima.Se foloseste si expresia,, matale,, in unele zone.In anumite tiparituri, mai vechi se foloseste cratima si in locul liniutei de unire.Ex: m*am dus; mi*a dat etc.(Nu am gasit alta posibilitate de a inlocui cratima).
De celelalte stiu, ma refeream doar la "mama ta".
Am amintit ca in tipariri si scrieri mai vechi se folosea cratima si in locul liniutei de unire.Forma actuala este,,mama ta,,iar cea veche,,ma*ta,,(steluta tinand locul cratimei).Nu e o,, smecherie,, a pustanilor, ci folosirea, poate in necunostinta de cauza, a unui tip vechi de scriere.
Unde să citesc versurile respectivilor? Că alea-s transcrise tot de fani analfabeți, nu există variante oficiale cu versificațiile originale.
Nu am timp acum să cercetez dacă a fost vreodată acceptată ca formă corectă varianta fără cratimă, dar, dacă a fost, asta nu a reprezentat decât o greșeală imbecilă și o lipsă nesimțită de logică gramaticală. Mie nu trebuie să-mi pună nimeni DOOM-ul în față ca să știu unde se pune o cratimă, dar nu mi se pare nimic mai logic decât faptul că "mă-sa" e derivat din "mama sa", deci cratima se impune fără niciun fel de discuție.
Nu e vorba de asta. E adevărat că regulile limbii se schimbă constant, dar așa a fost mereu, limba evoluează. Că aceste schimbări au logică sau nu, e altă poveste. De multe ori, ele se fac pentru a împăca tendința majoritară spre agramatism - altfel spus, modificările Academiei din DOOM sunt implementate în urma unui vot popular informal, după principiul "dacă majoritatea comite aceeași greșeală, nu mai e o greșeală". În 2005 a avut loc acea modificare total lipsită de sens, în urma căreia "nici un", "nici o" urmau să se scrie legat, cu unele ușoare excepții ce depind de context.
Dar, cum am spus, dacă s-a acceptat vreodată la nivel academic forma legată, e o eroare gravă gramaticală, fără niciun fel de justificare de acceptat. E așa: mama sa, maică-sa - mă-sa. Mi se pare imposibil de negat logica din spatele formei adoptate.
Uite, nu-s sigur 100%, o să acord mai multă atenție de acum încolo, dar sunt aproape convins că în vechile ediții ale unor carți, de pe vremea lui Ceașcă, am întâlnit, de asemenea, forma cu cratimă, nicidecum cea legată. Dar e la fel de posibil ca, dacă am întâlnit forma legată o dată sau de 2 ori, s-o fi trecut ca o greșeală de editare și atât.
Nu e doar un fenomen local. Reformatorii limbii engleze deja au început să aprobe, ba chiar să încurajeze, folosirea formei neoficiale - dar de mult intrată în uzul scrierii - simplificate, fonetice a unor cuvinte precum "night", "knight", "light", "right", care se transformă în "nite", "knite", lite", "rite". Bineînțeles, asta se petrece peste ocean, în SUA, vorbitorii originari, britanicii, sunt mult mai doctrinari în ce privește limba lor.
Pt ca mata are 2 sensuri 1. mata(cum vb oamenii de la tara si cum mai vorbesc) si mata adica (mama ta)..si pentru ce.i de la scoala se refereau la,, mata" si de aia scriau cu cratima
7. uneşte componentele secvenţelor substantiv denumind grade de rudenie sau relaţii sociale + adjectiv posesiv (fără sau cu apocopă): mamă-ta/mă-ta, soră-ta/sor-ta, stăpână-sa, taică-su/ta-su.
DOOM 2011
unul din rolurile cratimei
chiar nu stiu de ce adultii scriu asa. poate pentru ca au citit doom-ul
Cu dedicatie: http://www.220.ro/umor-romanesc/Sector-7-Krem-Ma-Ta-Are-Cratima/hSlIJMyvdK/
Adi1987 întreabă: