In cartile vechi (de pe vremea parintilor nostri) se scria cu i din i, deci e normal ca acea generatie sa fie obisnuita cu scrierea asta. Mai nou s-a bagat aceasta regula de ortografie, prin 90.
Hmm, cred că generația de care vorbești include persoane cu vârsta minimă de 40 de ani, deși sunt și adulți incluși în acest segment de vârstă care ortografiază cuvintele conform legilor de astăzi. Am fost puțin uimită că o tânără a scris cu î, mai ales că regula curentă nu e valabilă chiar de puțin timp.
Eu nu am auzit daca este justificata sau nu. Dar totusi, parca arata mai bine cand pui `î` la inceputul cuvintelor si `â` in interiorul cuvintelor.
Deşi â este un adaos relativ recent, iar utilitatea sa contestată de unii, normele în vigoare spun că acesta apare în interiorul cuvintelor (când, conducând, vânt etc.), iar î atunci când este prima sau ultima literă din cuvânt (înainte, înapoi, a urî etc.). Excepţie fac acele cuvinte obţinute prin derivare, prin adăugarea unui prefix la cuvântul de bază care începe cu î (neîntinat, reînnoi etc.).
Poate este destul de explicat.
Și mie mi se pare că scrierea cu "â" în interioriul cuvântului arată mai bine, dar acum nu putem să ne luăm după asta.
Cunosc o persoană tânără care până acum a scris cu "â" în interior, dar am văzut recent un cuvânt scris de către ea cu "î", cum e gîndul. Acea persoană avea mai mult de 10 ani când a intervenit schimbarea și a început să se scrie cu â, deci trecuse de vremea inițierii în ortografie. Doar mi s-a părut neobișnuit, ținând cont de vârsta persoanei, pentru că și mama scrie numai cu â.
Am fost născută în perioada în care existau normele de acum, pe care le-ai amintit, probabil de aici și confuzia/mirarea mea. Mulțumesc pentru răspuns!
Si bunica stie ca nu se scrie cu î, in interioruul cuvintelor, dar aici deja depinde de cat de interesata e lumea sa scrie corect.
Corect nu e ce dicteaza cativa birocrati plictisiti, nu?
Mrtyyyy întreabă: