Cand va simtiti slabi, cine va intareste? Cum?

Speranta ca maine va fi mai bine.

Pe mine Dumnezeu (cu d mare), dumnezeule cu d mic!

Eu. Totul depinde de mine.

Prietenii sau parintii. Daca ar trebui sa stau singura, nu mi-ar trece niciodata.
Din fericire apropiatii mei m-au facut mereu sa uit de suparare, si chiar si unele persoane de pe TPU.

The brain. Ma forteaza sa ma ridic, ma impinge de la spate. Parca-s pe telescaun.

Gandul ca trebuie sa duc totul la capat, toate proiectele pe care le'am inceput si acela ca trebuie sa tin capul sus in orice situatie.

Dumnezeu din ceruri normal doar nu oamenii

Credinta in DUMNEZEU!
cum?
nu stiu sa spun in cuvinte... dar dupa rugaciune, ma simt puternica si protejata, stiu ca EL este acolo sus si ma (ne) vegheaza!

Nu cine ci ce.Autoironia si autocontrolul. Uneori merg, alteori nu

Credinta in Dumnezeu.

Buna!

Familia si credinta in D-zeu

Nu exista o persoana care sa ma motiveze. Ar fi si un cretinism ca viata si fericirea mea sa depinda de altcineva. Solutii, domnule, solutii. Un plans bun, o vodca si o iau de la capat.

Increderea in tine...

Cand sunt in impas, ma gandesc intotdeauna ca sunt altii mai necajiti ca mine, ma gandec la cei infirmi, la cei saraci, la cei singuri pe lume, si-atunci imi dau seama ca de fapt sunt doar supusa unei noi incercari, peste care pot trece pentru ca sunt sanatoasa, am familia si prietenii alaturi, si am si un copil pentru care trebuie sa lupt.