Caracterizati-mi si mie pers. Nae Catavencu din O scrisoare pierduta de I.L.Caragiale (pe scurt) !

Din cele două primite nu se poate să nu încropești tu o lucrare de să rupi gura profesoarei.
Te-ai procopsit cu o lucrare "di granda"așa de „moca! Ai da tu și două funde dacă ai putea.
Mare profitor mai ești, amice!
Curat profitor! Muzica!

Nae Catavencu este un personaj memorabil al comediei “O scrisoare pierduta” ilustrand tipul demagogului si al parvenitului. El este “avocat”, “director-proprietar” al ziarului “Racnetul Carpatilor”, prezident-fondator al Societatii Enciclopedice Cooperative “Aurora Economica Romana”.
Schema personajului se sprijina pe grotesc si ofera publicului un personaj complex ale carui masti tradeaza esenta si aparenta. Folosind caracterizarea directa si indirecta, Caragiale creeaza nenumarate situatii pentru ca personajul sa se demaste, sa se defineasca prin limbaj, fapte, gesturi sau prin relatia cu alte personaje.
Profesia lui Catavencu implica nesfarsite exercitii la verbalism, faptul devine suparator prin desele interventii ale eroului sub forma lungilor tirade aplicate la repezeala, ori de cate ori exista un prilej, fie el cat de neansemnat. Cameleonismul este o trasatura definitorie a celui care se ghideaza dupa principiul “scopul scuza mijloacele” fiind vesmantul omului care doreste sa parvina cu orice pret.
Piesa il prezinta pe Catavencu haituit de adversari politici, incoltit si pierdut in propriile intrigi, gata oricand sa se alieze cu oricine si in orice imprejurare.
Catavencu e prea ipocrit pentru a fi infrant. Este perseverent, trasatura remarcata de Zoe care il consoleaza cu generozitate atunci cand candidatul victorios este Dandanache: “fii zelos, nu-i cea din urma camera”.

Bună! Dacă nu cunoști subiectul, nici nu înțelegi, nici nu ții minte caracterizarea. Intră aici http://www.lecturirecenzate.ro/2011/03/17/lecturi-o-scrisoare-pierduta-1-2/

Nae Catavencu este ridicol, principalele trasaturi decurgand din manifestarea diversificata a comicului, care defineste contradictia dintre esenta si aparentd. Patron de ziar si conducatorul opozitiei politice, Catavencu vrea sapara un cetatean onorabil, dator sa informeze opinia publica despre moravurile amoroase ale prefectului, dar in esenia este un santajist josnic, folosind scrisoarea ca unealta in dorinta de parvenire, aceea de a obtine postul de deputat ("Vreau mandatul de deputat, iata ce vreau: nimic altceva!").
Sef al partidului de opozitie, Nae Catavencu se comporta fara niciun scrupul in lupta political. El ajunge in posesia scrisorii de amor pierdute de Zoe prin inselaciune si viclenie: il surprinde pe Cetateanul turmentat citind o scrisoare si, recunoscand scrisul prefectului, Catavencu il invita "la o tuica", il imbata si-i fura documentul. In ambitia sa nemarginita de a parveni, de a ocupa un loc in Parlament, Catavencu nu se sfieste sa cerseasca postul de deputat in schimbul scrisorii, recurgand la santaj: "vreau ce mi se cuvine dupa o lupta de atata vreme, vreau ceea ce merit in orasul asta de gogomani unde sunt eel dintai intre fruntasii politici [... ] Vreau mandatul de deputat, iata ce vreau: nimic altceva!". Comicul de limbaj ii ilustreaza prostia, deoarece el se autoinclude intre "gogomanii" politici din fruntea judetului.
Parvenit, santajist, grosolan si impostor, se conduce dupa deviza "scopul scuza mijloacele", pusa insa, din pricina inculturii, pe seama "nemuritorului Gambetta", pe care-l confunda cu Niccolo Machiavelli, acesta fiind, de altfel, celebru pentru acest principiu al succesului in parvenitism. Catavencu este infumurat si impertinent atata timp cat se afla in posesia scrisorii, arma santajului ("Ma omoara vampirul! prefectul asasin! ajutor!"), dar devine umil, slugarnic si lingusitor atunci cand pierde scrisoarea: "In sanatatea iubitului nostru prefect! Sa traiasca pentru fericirea judetului nostru!".
Prin comicul de situatie reies, in mod indirect, si alte trasaturi ale lui Catavencu. Lipsit de demnitate si de coloana vertebrala, el conduce manifestatia festiva in cinstea rivalului sau politic, Dandanache, fara niciun scrupul, intuind ca sansa de a castiga in viitor este legata de Zoe.
Demagogia este principala trasatura de caracter a lui Catavencu -"nu bratul care loveste, vointa care ordona e de vina"-, iar atunci cand ea imbraca forme patriotarde, personajul este de un ridicol desavarsit: "Nu voi, stimabile, sa stiu de Europa d-tale, eu voi sa stiu de Romania mea si numai de Romania...".

Catavencu (al carui nume deriva din cuvantul cata - persoana rea si cicalitoarE) este tipul demagogului politic. Avocat, director-proprietar al gazetei Racnetul-Carpatilor", el este noul produs al politicianismului vremii respective: un arivist fara scrupule, constient de acest lucru. El citeaza adeseori propozitia lui Machia-velli: Scopul scuza mijloacele", pe care insa o atribuie nemuritorului Gamhetta".



Pentru a-si atinge teltil (doreste sa devina deputaT) Catavencu nu se da inapoi de la san-taj.

Atata vreme cat se afla in posesia scrisorii (obiectul santajuluI), Catavencu. Joaca tare", este indraznet, impertinent, dar, de indata ce pierde scrisoarea, atitudinea lui se modifica fundamental: devine umil, servil, se gudura pe langa Zoe si accepta sa conduca manifestatia in onoarea rivalului sau politic. Lipsa principiilor morale ii confera lui Catavencu capacitatea de a se adapta oricarei situatii, atata timp cat are ceva de castigai. Aceeasi disponibilitate o arata si in cariera politica: el este ullrapro gresist", liberschimbist" si liherpansist".



Ambitia de a deveni om politic este singura lui ratiune de a fi. Lui Tipatescu ii declara patetic, refuzand propunerile pe care acesta i le face in schimbul obtinerii scrisorii: Ce vreau? Stii bine ce vreau. Vreau ce mi se cuvine dupa o lupta de atata vreme, vreau ceea ce merit in orasul acesta de gogomani unde sunt cel dintai intre fruntasii politici." Dorinta lui de a reusi in cariera politica esle tot atat de mare, pe cat de puternica ii este convingerea ca detine toate calitatile necesare pentru aceasta