A lui Nichita Stanescu
Emotie de Toamna
A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.
Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.
A lui Marin Sorescu
Sarpele casei
Venea din curte si intra intr-o gaura
Din beciul casei.
Era un sarpe gulerat, mai mult alb, alburiu.
George era copil: - Uite sarpele, uite sarpele!
Si baba: Nu da în el,
Ca asta e sarpele casei.
Nu face nimic.
Deocamdata nu i-a făcut nimic.
Dar peste o jumatate de an, ori un an,
lar l-a văzut. Si l-a lovit c-o maciuca.
Se incolacise pe ciomag si el a ridicat
Ciomagul în sus, si era să-i cada în cap.
Se zvarcolea să moara.
Si la urma i-a parut rău.
Da' ce s-a suparat mama când a aflat!
Si când ne-a ars, mai tarziu, casa
Zicea:,, Vezi? Ai omorat sarpele casei..."
Fiecare are o semnificatie puternica...
Buna! Nu am citit poeziile lui Marin Sorescu(doar teatrul sorescian), insa Nichita Stanescu este unul dintre poetii mei preferati si cred ca poeziile cele mai frumoase ale lui sunt "Leoaica tanara, iubirea" si "Emotie de toamna". O seara frumoasa!
deeadeea111 întreabă:
Flooori întreabă: