Care e diferenta dintre mila si compasiune? (psihologic vorbind)

`Compasiunea are încredere că și celălalt este la fel de valoros ca și noi, că și celălalt poate realiza ceea ce noi am realizat. Accept că celălalt are nevoie de ajutorul meu (altfel ar fi ignoranță), dar îl oferă doar când celălalt vrea să pescuiască. Dacă un om vrea bani prin care să obțină diferite lucruri, își poate oferi timpul, inteligența, puterea fizică la schimb, adică să muncească. Și cel care-l plătește are șansa să-și exprime în acest fel bucuria că a fost ajutat. Desigur ne-ar plăcea să fim bine plătiți pentru o muncă de nimic, la fel cum și angajatorilor le-ar plăcea să nu ne dea foarte mulți bani, dar asta nu este compasiune, ci frică de comparație în principal. Să nu fim mai jos decât ceilalți în privința banilor dați sau luați. Compasiunea înseamnă să permitem oamenilor să sufere. Să nu le rezolvăm problemele. De asemenea, compasiunea înseamnă să nu ne sacrificăm. Compasiunea înseamnă să-i ajutăm pe oameni să înțeleagă ce li se întâmplă, pentru ca ei să decidă ce vor să obțină de la viață. Compasiunea ne face capabili, pentru că presupune că deja suntem. Mai avem puțin de exersat. În plus, suntem la același nivel cu cel care ne ajută pentru că și noi avem ceva de care el are nevoie, un serviciu sau un produs pe care i-l putem oferi la schimb. Suntem diferiți, nu inferiori. Și noi știm ceva despre lumea asta ce alții nu știu. Nu avem nevoie de mila altora pentru a obține sau învăța ceva! Doar de puțină încredere că vom reuși!

Mila îl învață pe cel „de jos" că el nu este o ființă la fel de valoroasă ca cel care dă. Cel care dă din milă sau cel căruia îi este milă are aceeași idee implicită. Este rămasă din epoca albastră, din evul mediu (Nivelurile Conștiinței), de pe vremea claselor sociale fixe (în care oamenii nu avansau social, fierarul rămânea fierar) și se credea că oamenii sunt mai valoroși sau mai puțin valoroși, și nu că ceea ce fac poate fi înlocuit mai ușor. De exemplu, unui nobil poate să-i fie milă de un țăran, pentru că nobilul este, desigur, superior. Dezavantajul milei este că incapacitează. Este util să simțim milă atunci când cineva nu este pregătit pentru compasiune. Este adecvat să ne simțim mai capabili decât copilul nostru la începutul vieții sau decât cei care nu au studiile noastre pe un anumit domeniu. Și uneori putem oferi pe gratis un training pe legatul șiretului sau un sfat (de la un psiholog – legat de relații; de la un mecanic – legat de cum să ne protejăm motorul mașinii; de la un doctor – ce alimente sunt mai sănătoase etc.), dar este util și să știm că dacă vom continua să luăm lucruri din milă, adică nu vom oferi la schimb, vom ajunge să ne simțim incapabili, să credem că doar alții știu, doar cei „maturi" și că noi nu vom fi niciodată așa.`