Un text eseistic trateaza subiectul in mod literar, folosind imaginatia si partea artistica, cel mai adesea conexiunile subiectului cu alta tratare predominand.Are legatura mai mare cu visul(apolinic)poate si cu partea dyonisiaca.
Un text argumentativ, este ceva mai stiintific, mai prozaic, pune prea multa ratiune in joc.
Apoi da ce pÜla meah ți-o venitără, ai ververițe-n coițe?
Eu ti-am luat in serios intrebarea!
Asa vad eu 'lucrurile'.
Eseistica nu este interesata de obtinerea unui rang de mare filozof, romancier, caci doar comenteaza, in principiu idei aparute aiurea, e o forma de talent smerenic.
Eseistica FRIZEAZA insa cu arta, caci a face un eseu dovedeste ca intelegi arta!
Dupa mine, exista vreo 3 tratate despre ARTA! Absolut imbatabile!
Primul, ca valoare este a lui NIETZSCHE (despre arta -tragedia-greceasca-nu ma pune sa-ti spun exact ca sunt in acest moment destul de grabit! Cu scuze).
Al doilea, care ma innebunesc dupa el, este Tratat Despre steppenwolf(Lupul de stepa), al, lui Herman Hesse.)
Al treilea, mai vechi este Portretul lui Dorian Gray, al lui englezul ala englez LORD, tembel si el care a scris si povesti pentru copii!
Daca nu vrei sa te impovarezi cu atatea, mergi pe mana 'minorilor', in gasca cu ei vei castiga suficient ca sa traiesti 'decent"!
Faceam referire la ARTA!
Un Eseu simuleaza ARTA, de aceea se numeste ESEU! (Incercare).
Asta nu exclude faptul ca un eseu sa aiba valori de opera de arta!
Dar rar! Depinde de timiditatea scriitorului de 'eseu', care in incrancenarea nesimtita din viata de zi cu zi, nu mai are curaj sa se afirme conform valorii sale, sublime, reale!
Dar in eseu obisnuit, este ceeea ce am definit mai inainte!
Chiar si Plesu, are accese de frizare a artei. El insa s-a descalificat, macar in ochii mei, care oricum nu conteaza (pe termen scurt), prin combinatia derizorie, chiar daca de buna intentie, de a se asocia cu puslamalele care se straduiesc sa va conduca!
Dar n-ar fi primul in istoria mondiala! Are scuze!
Intentia!
oanazam întreabă: