Antiteza (cf. franceză antithèse, din greacă ἀντίθέσις antithesis, „opoziție") este un procedeu artistic care constă în proiectarea a două entități sau elemente în antonimie, în „panoul central" al unei poeme, al unei opere, în general, încât să se pună reciproc mai bine în lumină.
Prin antiteză, se reliefează mai adânc „opoziția" dintre două personaje, situații, idei sau fapte.
Prin oximoron (plural oximoroane, din greacă ὀξύς (oxus) și μωρός (mōros)) se înțelege o figură de stil care combină doi termeni contradictorii.
Cuvântul "oximoron" este oximoronic în sine, fiind compus din doi termeni care se opun ca semnificații: oxus (ascuțit, pătrunzător; deștept -fig.) și moros – (tocit, prost). Se aseamănă cu antiteza și paradoxul, însă poate fi considerat sinonim doar cu paradoxismul. [1]
De exemplu, Lucian Blaga utilizează această figură de stil în poezia Izvorul nopții, "Așa-s de negri ochii tăi, lumina mea".