Amintiri din copilărie... "Al doilea capitol începe cu un monolog nostalgic, la rândul său introdus prin celebrul pasaj: „Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!" " pffuai ce greu.
Poti incerca ''monologul lui Dumnezeu'' emotionant si motivant foarte bun de interpretat. Si prinde la public.
Poti scrie: "Mai lunga-mi pare calea acum la-ntors acasa,/As vrea sa zbor si rana din pulpa nu ma lasa." de vasile alecsandri (sergentul)