Ca sa incerce daca un altoi
De stea putea sa prinda pe noroi,
Cai de urat, scuipand in patru zari, stingher,
Facuse si luminile din cer."
Gestul divin este preluat din textul biblic al "Facerii", insemnand ca a dorit sa-i de-a lui Adam stralucire dumnezeiasca: "Si a zis Dumnezeu: «Sa facem om dupa chipul si dupa asemanarea Noastra» []. Atunci, luand Domnul Dumnezeu tarana din pamant, a facut pe om si a suflat in fata lui suflare de viata si s-a facut omul fiinta vie". Ideea sugerati este aceea ca Dumnezeu a pus in fiecare om o parte din Sine.In poezie, insa, Forta Creatoare greseste compozitia aluatului si, din aceasta cauza, intaiul Sau fiu, Adam, "iesise, parca, si zbanghiu" (care se uita crucis, sasiu -^ n. n.), asa cum reiese din secventa a treia a poeziei:
"Dar iata ca 1-a nimerit,
Din pricina aluatului gresit,
Si ca Adam, intaiul fiu
Al Domnului, iesise, parca, si zbanghiu.
Nu-i vorba, nici-o poza nu ne-nta i
Cum ar fi fost omul dintai la fata.
Nici unda lacului nu 1-a pastrat,, In care se-oglindea la scapatat."Infatisarea lui Adam este amuzanta, desi posteritatea nu a pastrat
niciunde imaginea primului om din univers: "Nu-i vorba, nicio poza nu
ne-nta/ Cum ar fi fost omul dintai la fata./ Nici unda lacului nu 1-a
pastrat,/ in care se-oglindea la scapatat." Trasaturile lui Adam sunt
conturate cu umor si zeflemea, eul liric apeland la epitete cu tenta ironica:
"somnoros", "trandav", "naras" si "zbanghiu".
Zamislirea Evei are ca punct de plecare viziunea biblica: "Atunci a
adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; si, daca a adormit, a luat una din coastele lui si a plinit locul ei cu carne. Iar coasta luata din Adam a facut-o Domnul Dumnezeu femeie si a adus-o la Adam".
Iti multumesc mult pentru. raspuns. m.a ajutat ff mult
Esti a 9a? si eu am fscut poezia asta
Autorul vroia sa afle daca ceva precum noroiul se poate prinde de o stea; steaua fiind stralucitoare, pura, iar noroiul nu .
raspunsul asta l`am dat eu la ntema si profa a zis ca e foarte bine.
Sper ca ti-am fost de ajutor
Pupici :*
FunditSsa?