Care sunt caracteristicile limbajului poetic?

Expresivitatea este acea trăsătură a textului poetic de a transmite cu forţă ideile şi sentimentele autorului. Figurile de stil originale au într-adevăr efect expresiv, deci identificarea şi comentarea lor este corectă atunci când se cere ilustrarea expresivităţii unui text poetic. Expresivitatea este o trăsătură cvasi-generală a poeziei.
Sugestia se realizează prin evitarea numirii unui obiect, a unei situaţii etc. şi prin lăsarea plăcerii cititorului de a deduce singur mesajul poetic din reţeaua de corespondenţe dintre lucuri. Se întâlneşte în special la simbolişti.
Ambiguitatea rezultă din caracterul interpretabil, echivoc al unor expresii poetice, ceea ce duce la mai multe căi de descifrare a mesajului poetic.

Sursa: http://www.teme.3xforum.ro/post/805/1/Caracteristicile_limbajului_poetic/

Citeste si: http://www.scritube.com/......-62539.php

Libertatea pe care autorul şi-o poate lua în raport cu normele limbii literare;
contrastul dintre sensul denotativ şi sensul conotativ al cuvintelor (în special în poezie, prin modul neobişnuit în care se folosesc cuvintele);
caracterul individualizat al stilului;
unicitate şi inovarea expresiei;
bogăţie lexicală - din punct de vedere statistic;
sensuri multiple ale aceluiaşi cuvânt;
înglobează elemente din toate stilurile funcţionale, dar şi din afara limbii literare (arhaisme, regionalisme, elemente de argou, elemente de jargon);
mesajul are funcţie poetică, centrată asupra lui însuşi, asigurându-i acestuia o structură care îl face perceptibil la nivelul formei şi adesea uşor de fixat în memorie. Prin funcţia poetică, un mesaj nu mai e un simplu instrument, un vehicul pentru informaţie, ci un text interesant în sine: plăcut, frumos, obsedant, amuzant etc. Pregnanţa mesajului e produsă de simetrii, repetiţii, rime, ritm, sensuri figurate etc. Funcţia poetică se manifestă desigur în poezie, dar nu numai în ea; e prezentă în vorbirea curentă, în expresii şi locuţiuni populare, în sloganuri, proverbe etc.
folosirea termenilor cu sens figurat ca si a celora care, prin anumite calitati, trezesc in constiinta cititorilor imagini plastice, emotii, sentimente;
o mare complexitate, data fiind diversitatea operelor literare cat si faptul ca fiecare autor isi are propriul stil;
bogatia elementelor lexicale (cuvinte din fondul principal lexical, termeni regionali, arhaici, neologisme, termeni de jargon sau argou etc);
extinderea semantica prin utilizarea sinonimiei si a polisemiei unor termeni;
cuvintele sunt utilizate cu functia lor conotativa;
relieful enuntului poate fi intarit chiar si prin abaterea de la uzul curent al limbii.

CALITĂŢILE GENERALE ALE STILULUI:

Claritate: exprimarea clară a gândurilor şi a sentimentelor.
Proprietăţi: utilizarea mijloacelor lingvistice adecvate pentru exprima­rea gândurilor şi sentimentelor.
Corectitudine: respectarea normelor limbii în organizarea comunicării.
Precizia: utilizarea riguroasă a termenilor în organizarea enunţurilor.
Puritatea: utilizarea mijloacelor lingvistice admise de limba literară.