GENUL EPIC
Genul epic:
-intr-o opera epica exista un narator(povestitor),exista personaje(participanti la actiune) si exista actiune(desfasurarea intamplarilor intr-o anumita ordine)
- modul de expunere predominant al operelor epice este narațiunea.
-cuprinde totalitate operelor epice populare sau culte.
-este genul literar care cuprinde texte în proză sau în versuri,în care un narator povestește ceva.
- elementele definitorii ale operei epice sunt:naratorul,acțiunea,personajele,preponderența narațiunii ca mod de expunere.
-autorul este persoana care imaginează și scrie un text.
-naratorul este vocea care relatează întâmplarile
Structura narativă:
- Alternanța este procedeul prin care sunt prezentate în paralel două fire narative într-un text.
-înlănțuirea este procedeul de legare a secvențelor într-o operă epică,care constă în dispunerea cronologică a întâmplărilor unele după altele.
- Inserția este procedeul care constă în includerea unei povești în alta(povestirea în ramă) într-o operă epică.
Perspectiva narativă
- Narațiunea poate fi relatată la persoana I sau la persoana a III-a.
- Narațiunea la persoana I (când naratorul povestește despre sine). El își asumă astfel atât rolul de narator, cât și pe acela de personaj implicat în evenimentele relatate.
- Narațiunea la persoana a III-a (când naratorul povestește despre alții). El pare, adesea, că știe totul despre întâmplările relatate, despre gândurile, intențiile și sentimentele personajelor.
Momentele subiectului
1. Expozițiunea ( fixează spațiul, timpul, personajele și motivul/motivele conflictului ).
2.Intriga ( momentul în care se declanșează conflictul între personaje ).
3.Desfășurarea acțiunii (prezintă întâmplările într-o ordine cronologică ).
4. Punctul culminant (corespunde momentului celui mai tensionat al conflictului ).
5.Deznodământul (momentul rezolvării conflictului ).
Spațiu și timp:
- Indicii de spațiu vizează așezarea în spațiu a obiectelor și deplasarea în spațiu a personajelor.
- Indicii de timp fac referire la momentul acțiunii.
Modalități de expunere:
Modalitățile de expunere sunt : Narațiunea, Descrierea și Dialogul.
- Narațiunea este un mod de expunere care prezintă o succesiune de întâmplări petrecute într-o ordine cronologică.
-Descrierea este un mod de expunere care constă în prezentarea sugestivă a unor obiecte, personaje si fenomene ale naturii. Descrierea literară reflectă sentimentele și impresiile celui care privește și descrie.
Descrierea :
a. obiectivă oferă informații într-o anumită manieră, conform cu realitatea.
b. subiectivă oferă informații filtrate prin viziunea autorului. Ea creează o anumită impresie și/sau emoție asupra cititorului. Este marcată de felul cum percepe sau își imaginează obiectul descris cel care face descrierea.
-Dialogul este un mod de expunere alcătuit dintr-o înlănțuire de replici, prin care se reproduce o discuție între două sau mai multe personaje.
-Dialogul ca mijloc de caracterizare a personajului se referă la: felul de a vorbi, felul de a gândi, comportamentul și atitudinile personajului caracterizat. Personajul este cel care participă la acțiunile narate.
Personajul poate fi: 1. Principal; 2. Secundar(are un rol mai puțin important); 3. Episodic(nu apare decat in 1-2 episoade) ); 4. Figurant(simplu martor).
Genul epic cuprinde acele opere literare în care ideile și sentimentele autorului nu sunt transmise direct.
Indirect prin intermediul actiunii si al personajelor!
Ma lasi? eu nu am gasit pe google ce cautam da? de asta v-am intrebat pe voi tarane...si sunt de la oras! n00b
Vai ce sa zic a pus si omul ce il iei tu la 13 -14 vai ce sa zic chica "tarane " du-te mah uh esti de doua ori mai taran ca el mah ce sa zic te iei si uh dupa ce ca omul a vrut sa te ajute
Autorul isi exprima sentimente, idei, emotii si trairi cu ajutorul personajelor.Se scrie in proza cu exceptia baladei, care se scrie in versuri. Apar toate cele 3 moduri de expunere. Relatarea se face la persoana 1 sau a 3 a.
În general, operele epice sunt structurate după momentele subiectului:
Expozițiunea (fixează spațiul, timpul, unele personaje și împrejurările conflictului)
Intriga (momentul în care se declanșează conflictul între personajele narațiunii)
Desfășurarea acțiunii (prezintă întâmplările cronologic)
Punctul culminant (momentul cel mai tensionat al conflictului)
Deznodământul (momentul rezolvării conflictului)
Există termeni noi pentru structura genului epic:
Situația inițială(momentul actual)
Evenimentul care schimbă situația inițială
Desfășurarea acțiunii(la fel ca și termenul vechi)
Depășirea situației dificile sau Punctul de maximă tensiune
Situația finala
Defineste oameni, lucruri. obiecte
[modificare] Subspecii ale genului epicGenul epic este reprezentat prin numeroase specii literare:
[modificare] În versuriBaladă (creație populară inițial, intrată apoi în setul de specii al literaturii culte)
Legendă (vezi precizarea de mai sus)
Epopee (sau Cântec epic)
Fabulă
[modificare] În prozăAnecdotă
Autobiografie
Basm
Biografie
Jurnal intim
Memorii
Mit
Nuvelă
Povestire
Reportaj
Roman
Schiță
Parabola
[modificare] GENUL EPICGenul epic:
- intr-o opera epica extra un narator(povestitor), exista personaje(participanti la actiune) si exista actiune(desfasurarea intamplarilor intr-o anumita ordine;
- modul de expunere predominant al operelor epice este narațiunea;
- cuprinde totalitatea operelor epice populare sau culte;
- este genul literar care cuprinde texte în proză sau în versuri, în care un narator povestește ceva;
- elementele definitorii ale operei epice sunt: naratorul, acțiunea, personajele, preponderența narațiunii ca mod de expunere;
- autorul este persoana care imaginează și scrie un text;
- naratorul este vocea care relatează întâmplarile.
Structura narativă:
- Alternanța este procedeul prin care sunt prezentate în paralel două fire narative într-un text;
- Înlănțuirea este procedeul de legare a secvențelor într-o operă epică, care constă în dispunerea cronologică a întâmplărilor unele după altele;
- Inserția este procedeul care constă în includerea unei povești în alta(povestirea în ramă) într-o operă epică.
Perspectiva narativă:
- Narațiunea poate fi relatată la persoana I sau la persoana a III-a:
- Narațiunea la persoana I (când naratorul povestește despre sine). El își asumă astfel atât rolul de narator, cât și pe acela de personaj implicat în evenimentele relatate;
- Narațiunea la persoana a III-a (când naratorul povestește despre alții). El pare, adesea, că știe totul despre întâmplările relatate, despre gândurile, intențiile și sentimentele personajelor.
Momentele subiectului:
1. Expozițiunea (fixează spațiul, timpul, personajele și motivul/motivele conflictului);
2.Intriga (momentul în care se declanșează conflictul între personaje);
3.Desfășurarea acțiunii (prezintă întâmplările într-o ordine cronologică);
4. Punctul culminant (corespunde momentului celui mai tensionat al conflictului);
5.Deznodământul (momentul rezolvării conflictului).
Spațiul și timpul:
- Indicii de spațiu vizează așezarea în spațiu a obiectelor și deplasarea în spațiu a personajelor;
- Indicii de timp sunt acele cuvinte care fac referire la momentul acțiunii.
Modalități de expunere:
Modalitățile de expunere sunt : narațiunea, descrierea și dialogul.
- Narațiunea este un mod de expunere care prezintă o succesiune de întâmplări petrecute într-o ordine cronologică.
-Descrierea este un mod de expunere care constă în prezentarea sugestivă a unor obiecte, personaje si fenomene ale naturii. Descrierea literară reflectă sentimentele și impresiile celui care privește și descrie.
Descrierea este: a: obiectivă - oferă informații într-o anumită manieră, conform cu realitatea; b: subiectivă - oferă informații filtrate prin viziunea autorului. Ea creează o anumită impresie și/sau emoție asupra cititorului. Este marcată de felul cum percepe sau își imaginează obiectul descris cel care face descrierea.
-Dialogul este un mod de expunere alcătuit dintr-o înlănțuire de replici, prin care se reproduce o discuție între două sau mai multe personaje. Ca mijloc de caracterizare al personajelor, dialogul se referă la: felul de a vorbi, felul de a gândi, comportamentul și atitudinile personajelor caracterizate.
Personajele pot fi: 1. Principale; 2. Secundare(au un rol mai puțin important); 3. Episodice(nu apar decat in cateva episoade); 4. Figurante(simpli martoi). 5. Personajele dinamice se schimba in timp, de obicei, in urma rezolvarii unui conflict central sau dupa ce se confrunta cu o criza majora. De obicei, personajele dinamice tind sa fie personaje principale mai degraba decat secundare, pentru ca rezolvarea conflictului este rolul major al personajelor centrale.
6. Personajele statice(nu se schimba in timp; personalitatea lor nu se transforma si nici nu evolueaza).
7. Personajele complexe(sunt oameni cu stari conflictuale si contradictorii).
8. Personajele plate(sunt opusul celor complexe. Aceasta personalitate literara este notabila pentru o singura trasatura principala).
9. Personajele stereotip(sunt acelea care au devenit conventionale prin utilizarea repetata in diverse tipuri de povestiri. Sunt instantaneu recunoscute de cititori sau membrii audientei. Exemple de persoanaje stereotip: detectivul cinic, dar moral, omul de stiinta nebun, tocilarul cu ochelari, etc. Aceste personaje sunt in mod normal unidimensionale, plate, dar, uneori au stari conflictuale profunde. De exemplu: Hamlet).
10. Protagoniste(sunt personajele principale. Acestea nu sunt intotdeauna persoane admirabile, pozitive, pot fi niste anti-eroi; cu toate acestea, trebuie sa ceara implicare din partea cititorului sau chiar empatie).
11. Anti-eroul(este, de obicei, protagonistul, caruia ii lipseste nobletea conventionala a mintii si care se zbate pentru valori care nu sunt considerate universal admirabile).
12. Antagonistul(este personajul, sau chiar situatia opozant/protagonistului. Cu alte cuvinte, este obstacolul pe care protagonistul trebuie sa-l depaseasca).
13. Personaj simbolic(poate fi oricare dintre ele, a carei existenta reprezinta o idee majora sau aspect al societatii. De exemplu, in Stapanul mustelor, Piggy este simbolul atat al ratiunii, cat si al slabiciunii fizice a civilizatiei moderne; Jack, pe de alta parte, simbolizeaza tendintele violente, pe care William Golding le considera parte din natura umana).
Opera epica este opera prin care autorul isi exprima sentimentele in mod indirect cu ajutorul actiunii si al personajelor. Opera epica are mai multe elemente specifice precum:cadru spatio-temporal(timp, spatiu)...intamplarile sunt organizate sub forma unui fir narativ, narator(la pers 1 sau 3), personaje(individuale, colective..etc) si moduri de expunere(descrierea-de tip tablou sau portreet, naratiunea si dialogul), iar rareori mai apare si monologul
Opera epica este atunci can autorul isi trimite gandurile, sentimentele in mod direct prin intermediul actiunii sau personajelor