Care sunt marcile lexico-gramaticale ale eului liric, in afara de verbe si pronume la pers I si a II-a?

Prezența eului liric:
Pronume la persoana I singular („eu", „din mine", „mea", „de mine");
Verbe la persoana I singular („aș avea", „aș putea", „(mă) furișez", „nu pot");
Adresare directă prin pronume și verb la persoana a II-a singular („te-ai dus");
Vocativ („O, tinereță, tinerețea mea!");
Prezența eului liric este evidențiată de mărci lexico-gramaticale specifice... frecvența verbelor și a pronumelor de persoana I, punctuație expresivă.
Ipostaza eului liric în text este aceea de reprezentat al unei întregi categorii – cea a copiilor în relația cu părinții – vocea poetică exprinmînd sentimente general-umane. Acest respect este ilustrat atît de forma articulată de plural a substantivului părinții, cît și de persoana I plural a pronumelor personale.