Infinitivul nu are timp. Cuvintele, asa cum apar in dictionar sunt la modul infinitiv.
Infinitiv prezent (a citi, a învățat)
Infinitivul perfect : (a fi citit, a fi învățat)
sursa mea de informatie: http://gramaticalimbiiromane.ro/......infinitiv/
Infinitivul este modul care denumeste actiunea exprimata de verb, adica este numele acestei actiuni. Exista doua forme de infinitiv, una scurta (a citi, a se plimba) si una lunga (citire, plimbare) care a trecut definitiv in categoria substantivului. In limba actuala, infinitivul este foarte frecvent inlocuit cu conjunctivul. Modul infinitiv are doua timpuri: prezent (a citi) si perfect (a fi citit). Forma de perfect este foarte rar folosita.
I.Valorile infinitivului.
Infinitivul imperativ.
Intr-un numar limitat de cazuri, infinitivul poate juca rolul de verb principal in propozitie. [stil.] Utilizarea lui ca predicat este rara si pretentioasa, limitata in general la anunturi ca:
A nu se apleca in afara (= nu va aplecati in afara).
A se agita flaconul inainte de intrebuintare (= agitati flaconul inainte de intrebuintare).
Uneori, intentia poate fi ironica:
A se face liniste va rog! (= faceti liniste).
In limbajul obisnuit se prefera folosirea imperativului.
Infinitivul si conjunctivul - conjunctiv6.
Infinitivul si indicativul.
Valoarea de indicativ a infinitivului este foarte rara, livresca si nerecomandabila:
Afirma a fi priceput in aceasta meserie (= afirma ca este priceput).
II. Infinitivul functii.
Cel mai adesea infinitivul are in propozitie functia de subiect, atribut sau complement.
1. Infinitivul subiect.
In aceasta functie, infinitivul nu este precedat niciodata de prepozitii. [stil.] Aceasta utilizare este rara si pretentioasa, apartine mai ales limbii scrise
E usor a scrie versuri.
A se ocupa toata ziua de copii era obositor.
In mod exceptional, infinitivul subiect apare uneori precedat de prepozitia de, constructii influentate, probabil, de constructiile din limba franceza:
E groaznic de a vedea acest spectacol.
[util.] Aceste constructii sunt nerecomandabile.
In functia de subiect, infinitivul este concurat de conjunctiv. In limbajul curent, in exemplele de mai sus se foloseste de obicei conjunctivul:
E usor sa scrii versuri.
*E groaznic sa vezi acest spectacol.
2. Infinitivul atribut.
[stil.] Apare relativ frecvent, mai ales in limba ingrijita scrisa sau vorbita. In acest caz, infinitivul este precedat de prepozitia de:
Placerea de a asculta muzica este inegalabila.
I-a animat dorinta de a castiga partida.
3. Infinitivul complement.
In functia de complement direct, infinitivul este precedat de prepozitia a:
Invata a vorbi corect romaneste.
Si-a propus a dona toata biblioteca sa facultatii.
[stil./util] Aceste exprimari se intalnesc insa numai in limbajul afectat. In limba curenta, se utilizeaza conjunctivul (- conjunctiv6):
Invata sa vorbeasca corect romaneste.
Si-a propus sa doneze biblioteca facultatii.
Dupa verbul a putea si verbul a avea + pronume sau adverb relativ, uzul curent al infinitivului este fara prepozitia a:
N-am putut dormi toata noaptea.
N-are ce face, trebuie sa vina la proces.
N-am unde ma duce.
[stil.] Dupa verbul a sti, aparitia infinitivului fara prepozitia a este o marca a exprimarii regionale:
*Nu stie vorbi corect romaneste.
Cand infinitivul nu este complement direct, construirea lui cu prepozitia de nu este admisa de limba literara.
*A iesit fara de a da buna ziua.
? Cand este complement indirect, infinitivul poate fi sau nu precedat de prepozitia de:
Se simte obligat a da toate explicatiile necesare.
Erau gata de a divorta.
? Cand este complement circumstantial, infinitivul este, de obicei, precedat de prepozitii sau locutiuni prepozitionale:
A plecat fara a privi inapoi (mod).
Inainte de a pleca de acasa, telefoneaza-mi (timp).
A fugit pentru a nu fi prins (scop).
In loc de a invata pentru examen, pescuia (opozitie).
Era enervat de a fi interogat zilnic (cauza).
[stil.] Ultima constructie se datoreaza influentei limbii franceze si este rar intalnita.
In principiu, infinitivul se poate utiliza ca un complement circumstantial al unui verb, dar cu conditia de a avea ca subiect (neexprimat) acelasi subiect cu cel al verbului pe care il determina:
A intrat fara a saluta (= el a intrat, dar nu a salutat).
O fraza ca:
Inainte de a pleca de acasa, telefoneaza-mi.
este inteleasa, in mod normal, ca tu vei pleca de acasa si, inainte de aceasta, telefoneaza-mi (tu). Daca sensul frazei este eu voi pleca de acasa si, inainte de asta, telefoneaza-mi (tu), atunci schimbarea de subiect trebuie precizata:
Inainte de a pleca eu de acasa, telefoneaza-mi (= inainte ca eu sa plec de acasa, telefoneaza-mi).
Prepozitiile care pot preceda infinitivul sunt: pentru, spre, fara, prin, de, in, la, pana si locutiunile prepozitionale departe de, i...
Nu te supara, dar infinitivul nu are timp, infinitivul este forma in care apar verbele in dictionar si in componenta lor intra deseori articolul a. poti verifica in manualul de clasa a V-a.
edy2013 întreabă: