| domnitaRalu a întrebat:

Cate poezii ati memorat cel mai mult, o data ma refer? si cat de lungi? Aprox?

Răspuns Câştigător
Brigaela
| Brigaela a răspuns:

Multumesc, dar cred ca e mai degraba un noroc. Bunicii mei erau oameni de la tara, dar cu ceva studii si stiau cat de importanta este invatatura. Noi am fost oameni simpli si saraci, am trait in vremuri mai vitrege mult ca acum si nu as fi avut prea multe sanse sa ma ridic fara invatatura.
Iar poezia este frumoasa, un parinte destept isi invata copilul inca de mic cu poezia, ii arata dulceata si frumusetea ei si il face sa se indragosteasca iremediabil de ea. Poezia este cu noi, aomenii, de multe mii de ani, e intrata in memoria noastra colectiva si probabil in epigenetioca. E suficient ca ea sa ii fie prezentata copilului mic intr-un ambalaj dragut, asa cum ii sunt prezehtate multe alte chestii bune in viata si el o va iubi pentru toata viata. Si stim ca memoria de acumulare se dezvolta pana la 12-13 ani, dupa aceea, iti creste puterea de abstractizare si de sinteza, dar dimensiunile memoriei nu mai cresc. Iar memoria creste, invatand cat mai mult si cat mai constant inainte de varsta de 12 ani

4 răspunsuri:
Brigaela
| Brigaela a răspuns:

Cand eram copil, imi placea sa invat poezii. Prima oara am invatat De-as avea de Eminescu, dupa ascultare, la radio. Aveam un pic peste 3 ani. Apoi, bunicii mei m-au tot incurajat, asa ca am invatat zeci si zeci de poezii, ultimele in primii ani de facultate. In vara in care am implinit 6 ani, bunicul m-a invatat, in vreo 3 seri, Luceafarul (din memmoria lui). Il stiu si acum. Am invatat, tot asa, in cateva zile, prin clasa a doua, Scrisoarea a treia. Cat timp am fost la scoala am invatat toate poeziile care se studiau si, de fiecare data inca cateva dina utorul respectiv (nu invatam comentarii, invatam poeziile si apoi faceam comentariul pe loc). In facultate am invatat o parte din Sonetele lui Shakespeare (sunt superbe) si vreo 20 de poezii de Nicolae Labis. Inca mai stiu peste 80% din versurile alea, desi am 39 de ani. Si ma ajuta mult, fiindca adesea daca am insomnie, sau sunt anxioasa, imi amintesc cateva versuri frumoase si ma inseninez

| domnitaRalu explică (pentru Brigaela):

Frumos, m-ati impresionat! Felicitări!

| Brigaela a răspuns (pentru domnitaRalu):

Multumesc, dar cred ca e mai degraba un noroc. Bunicii mei erau oameni de la tara, dar cu ceva studii si stiau cat de importanta este invatatura. Noi am fost oameni simpli si saraci, am trait in vremuri mai vitrege mult ca acum si nu as fi avut prea multe sanse sa ma ridic fara invatatura.
Iar poezia este frumoasa, un parinte destept isi invata copilul inca de mic cu poezia, ii arata dulceata si frumusetea ei si il face sa se indragosteasca iremediabil de ea. Poezia este cu noi, aomenii, de multe mii de ani, e intrata in memoria noastra colectiva si probabil in epigenetioca. E suficient ca ea sa ii fie prezentata copilului mic intr-un ambalaj dragut, asa cum ii sunt prezehtate multe alte chestii bune in viata si el o va iubi pentru toata viata. Si stim ca memoria de acumulare se dezvolta pana la 12-13 ani, dupa aceea, iti creste puterea de abstractizare si de sinteza, dar dimensiunile memoriei nu mai cresc. Iar memoria creste, invatand cat mai mult si cat mai constant inainte de varsta de 12 ani

| sierra1 a răspuns:

Sunt jenat, dar am răspuns în postarea similară

| Cristian_Cristi_1986 a răspuns:

1 -Catelus cu parul cret, vb serios, nu mi-a placut romana si ce tine de ea

Întrebări similare