PSIHODIAGNOSTIC – metodă de explorare a personalității bazată pe interpretarea liberă de forme accidentale.
PSIHOFARMACOLOGIE – studiul efectelor produse de utilizarea medicamentelor și drogurilor asupra psihismului și dispoziției,
PSIHOFIZICĂ – disciplina care studiază și cuantifică senzațiile provocate de excitații determinate.
PSIHOFIZIOLOGIE – este o parte a psihologiei experimentale care studiază mecanismele fiziologice ale comportamentului și activității mentale.
PSIHOLOGIA COPILULUI – studiază psihogeneza, reliefând legile evoluției psihicului, stadiile parcurse și particularitățiile proprii fiecărui stadiu.
PSIHOLOGIE ANIMALĂ – ramură a psihologiei comparate.
PSIHOLOGIE CLINICĂ – metodă specifică de înțelegere a conduitelor umane, care urmărește să determine simultan ceea ce este tipic și ceea ce este individual la o anumită persoană, considerată ca o ființă care trăiește o situație diferită.
PSIHOLOGIE COMPARATĂ – ramură a psihologiei care evidențiază similitudinile sau diferențele psihologice dintre animale și oameni sau grupurile umane (în funcție de rase, medii culturale, niveluri socio-economice, vârste etc.).
PSIHOLOGIE CONCRETĂ – psihologie în raport cu realitatea.
PSIHOLOGIE DIFERENȚIALĂ – studiu comparativ al diferențelor individuale.
PSIHOLOGIE DINAMICĂ – ramură a psihologiei care studiază forțele exercitate asupra ființei umane și consecințele lor în organizarea personalității.
PSIHOLOGIE ECONOMICĂ – studiul comportamentelor umane în sectoarele de producție, distribuție și consum al resurselor.
PSIHOLOGIE EXPERIMENTALĂ – ramură a psihologiei care supune experimentării faptele cunoscute prin observație, pentru a le verifica și pentru a stabili legile care le guvernează.
PSIHOLOGIE GENETICĂ – studiul dezvoltării mentale a copilului.
PSIHOLOGIE INDUSTRIALĂ – ramură a psihologiei aplicate, care se interesează de problemele umane ale industriei.
PSIHOLOGIE JUDICIARĂ (CRIMINOLOGIE) – studiază cauzele comportamentului antisocial al ființei umane și încearcă să îl remedieze.
PSIHOLOGIE MILITARĂ – psihologie aplicată la organizarea și la activitățile forțelor armate.
PSIHOLOGIE MOLARĂ – concepție unitară a omului, care interzice ca omul să fie examinat altfel decât în globalitatea sa.
PSIHOLOGIE OBIECTIVĂ – metoda de abordare exterioară a faptelor psihologice, similară cu aceea din științele fizice, care observă, măsoară și extrage legi.
PSIHOLOGIE PATOLOGICĂ – studiul tulburărilor de comportament, de conștiință și de comunicare.
PSIHOLOGIE SOCIALĂ – studiază comportamentul persoanelor în mediul lor social.
PSIHOLOGIE UMANISTĂ – mișcarea psihologică al cărei obiectiv declarat este dezvoltarea persoanei.
Sursa: Terrapi.ro