Abraham Lincoln (n. 12 februarie 1809 – d. 15 aprilie 1865), câteodată numit Abe Lincoln sau Honest Abe (Abe cel cinstit), supranumit Rail Splitter și The Great Emancipator, a fost cel de-al șaisprezecelea președinte al Statelor Unite ale Americii (1861 - 1865) și primul președinte republican.
Cuprins [ascunde]
1 Biografie
1.1 Victorie și moarte
2 Vezi și
3 Referințe
4 Bibliografie
5 Legături externe
Biografie[modificare]
Lincoln s-a opus expansiunii sclaviei și a dorit abolirea acesteia. A avut un rol major în cristalizarea eforturilor Uniunii în cadrul Războiului Civil American prin selecționarea generalilor și aprobarea strategiilor lor, respectiv prin selecționarea oficialilor superiori civili ai Nordului. Astfel a pronunțat, pe 1 ianuarie 1863 Proclamația emancipării. A supervizat eforturile diplomației americane, a patronat politic operațiile Partidului Republican, a informat opinia publică prin mesaje și cuvântări (așa cum a fost faimoasa Cuvântare de la Gettysburg), a inițiat, formulat și condus planuri sociale esențiale (așa cum ar fi abolirea sclaviei și Reconstrucția Uniunii). A fost asasinat la terminarea Războiului Civil. Abraham Lincoln a fost al 16-lea președinte al Statelor Unite ale Americii.
Victorie și moarte[modificare]
După victoria de Gettysburg (1-3 iulie1863) statele confederate au ajuns într-o situație disperată, dar cu toate pierderile mari continuă lupta în speranța că în anul următor Lincoln nu va fi reales. Această speranța nu era neîntemeiată, deoarece comportarea sângeroasă a trupelor generalului Ulysses S. Grant în Virginia de Nord au slăbit mult popularitatea regimului Lincoln.
Președintele personal, pentru a salva situația, începe tratative cu statele din sud, fiind chiar pregătit de a recunoaște independența acestora. După victoria de la 2 septembrie 1864, obținută în Atlanta de generalul nordist William Tecumseh Sherman, cu câteva săptămâni înainte de alegeri, această situație s-a schimbat radical. La data de 8 noiembrie 1864 Lincoln este reales cu un procent de 55%, din aceștia majoritatea acestora erau țărani, muncitori, soldați sau orășeni care proveneau în mare parte din emigranți germani din statele Wisconsin și Illinois. După victoria din alegeri Lincoln se angajează energic pentru abolirea sclavagismului. La data de 9 aprilie 1865 capitulează la Appomattox Court House, în Virginia, restul trupelor generalului Robert E. Lee, în fața lui Grant, iar în aprilie capitulează generalul Joseph E. Johnston în North Carolina. Această victorie decisivă contra statelor din sud l-a determinat pe Lincoln la 14 aprilie 1865 (în vinerea mare) să viziteze teatrul Ford-Theaters din Washington, unde va avea loc un atentat asupra președintelui american. Lincoln a fost împușcat de actorul John Wilkes Booth, un simpatizant fanatic al statelor sudice. În ziua următoare, la data de 15 aprilie 1865, din cauza rănilor de la cap, președintele va muri, succesorul lui devenind Andrew Johnson, vicepreședintele în funcție. John Wilkes Booth a fost ucis la 26 aprilie 1865 de către soldații unioniști.[1]