Ce credeti ca a vrut sa spuna Iisus aici?

Luca 14, 26:
"Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.
Credeti ca prin ura se poate,, infaptui"iubirea?

Nu ai voie sa intrebi pentru tema la religie poti sa fi suspendat!

Normal ca nu. Iubirea este opusul urii si ura este opusul iubirii.Foarte adevarat si frumos a spus Mantuitorul. Fara iubire nu se realizeaza nimic, nu poti veni la Dumnezeu, nu Il poti aduce aproape de tine si nu Il poti face tu personal fericit. Iubirea este printre cele mai importante lucruri din viata.

Face referire la faptul ca un om daca vrea sa devina intr-adevar ucenicul lui Iisus el trebuie sa renunte intr-un fel la ce are el mai drag : mama, tata, sora, fratele pentru a darui iubirea lui Dumnezeu!

Un exemplu pe care pot sa il dau este atunci cand o fata hotareste sa se calugareasca : nu in toate cazurile rupe total relatia cu parintii ei dar in mare parte renunta la cei dragi ei pentru iubirea care o poarta pentru Dumnezeu! Cand a ajuns la calugarie daca i se va cere sa paraseasca tara si sa nu mai intre in contact cu familia sa, ea va trebui sa faca acel lucru!

Foarte belicoase cuvintele Manuitorului. Aceasta expresie pe care ai citat-o ori este extrem de nefericit spusa ori e de-a dreptul bolnava.

Pai daca tot te-ai apucat de citit, citeste pana la capat si nu mai porni de la premise gresite, daca habar nu ai.
Luca 14, 33- " Tot asa, oricine dintre voi care nu se leapada de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu."

@AlanTigergerid, vrei te rog sa detaliezi, sa explici pe intelesul nostru la ce se refera citatul. Lamureste-ma si pe mine ce este frumos si adevarat in acel citat.

Intelegi iubirea pe dos si bagi ura in fata ca singurul adevar care-ti convine. A ura pe cineva denota o traire intensa.Deci urasti pentru un anumit motiv si ura asupra rudelor expuse de Isus ar putea conduce la concluzia ca pur si simplu ura noastra denota neputinta noastra de a ne rrruuuupppeee si de a constientiza ca sintem singuri iar un ucenic adevarat e acel care a descoperit constiinta si e invadat(deci nu o cauta)de iubirea pura.

Am uitat sa adaug ca o iubire pura nu e conditionata nici de faptul ca essti ruda cu cineva, ca ai anumite afinitati, ca e de culoare, ca e animal ci pur si simplu e constiinta existentei in toata splendoarea ei pentru ca existenta este natura ta si oricit ai jigni, oricit ai facut urgii impotriva cuiva, indiferent daca-i animal, daca-i planta, daca-i om, atita timp cit sint "vii"ai facut-o impotriva existentei a carei parte esti si deci vei plati.

Ma lupule, daca tot le spui "iubirea pentru cei dragi"deja mi se pare iubirea un pleonasm fara sens...

@anonim, zici ca iubirea pura este existenta si nu este conditionata de nimic, dar in cazul asta, nu mai in inteleg mare lucru. Odata spui ca, afectiunea noastra pentru persoanele dragi sunt doar slabiciunile noastre, iar aceste slabiciuni ne incurca sa dobandim iubirea pura, apoi vii si spui ca tot ce fac impotriva a ce-i viu este pacat si voi plati. Asta se aseamana cu "Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti". Prima parte "afectiunea noastra pentru persoanele dragi sunt doar slabiciunile noastre" imi spune, ma avertizeaza, sa nu pun suflet in relatii, deci sa nu iubesc, iar a doua "tot ce fac impotriva a ce-i viu este pacat si voi plati" imi spune sa nu urasc sau sa am un comportament care poate fi daunator a tot ce exista viu. Sa nu iubesc dar nici sa urasc, sau probabil, vrei sa spui ca, trebuie sa iubesc in mod egal tot ce este viu. Pai, nu pot. Eu nu sunt robot. In cazul asta, care este sensul vietii? Mi se pare imposibil, extrem de plictisitor, sau chiar absurd. Nu mai oferim flori, nu mai mancam, iar prin case ne plimbam cu grija sa nu deranjam paianjenii. M-ai bagat in ceata!

@Alphawolf, tocmai de aia am scris citatul respectiv, pentru a incerca sa il lamuresc pe @navarre.
Sunt perfect de acord cu faptul ca una e sa te lepezi si alta e sa urasti, ca sa fiu cat mai exacta, parerea mea este ca pasajul se refera la faptul ca nu ai voie sa te atasezi spiritual de nimic din ceea ce este omenesc. Mai exact, ai voie sa IUBESTI, dar nu ai voie sa te ATASEZI.
Cum am mai zis in niste postari anterioare, Biblia este o metafora si se adreseaza sufletului.

Iubirea? Iti arat eu ce-i aia iubire, mai Navarre, mai. Ia uite ce bine le zice tanti Mihaela http://www.youtube.com/watch?v=0bIy1GWgcg8

@Nyx, OK. Tu spui ca Isus vrea sa ne transmita sa nu ne atasam spiritual de nimic ce este omenesc, dar hai sa vedem daca are sens ce spui tu ca vrea sa ne transmita Isus. Daca nu ne atasam de nimic ce este omenesc, dupa ce criterii se formeaza relatiile de imperechere? Dupa ce criterii facem copiii? Propri copii iti ofera curaj, putere, bucurii si pofta de viata, ei dau un sens vietii. Eu cred ca ar fi haos, si incredibil plictisitor. Daca nu avem sentimente diferite, nu putem avea bunuri diferite, nu am avea ambitie si idealuri pamantesti, am fi toti pentru unul si unul pentru toti, am fi la gramada, am fi in transa. Este la fel de departe si de imposibila ca si infinitul.

@Alphawolf, pentru inceput, ca sa fie clar, nu ma cert cu tine, ci polemizez, lucru care imi face placere.
Relatiile, dupa umila mea parere, se formeaza exact cum ai zis si tu, pe baza de iubirii aproapelui, sentimentul ala in care vezi farama de Divin din tot ce te inconjoara. IUBIRE, nu ATASAMENT. La nivelul Dex-ului, diferentele sunt aproape inexistente, dar la nivel bioenergetic si spiritual, ATASAMENTUL denota dorinta de a a avea puterea sa faci absolut orice pentru a pastra lucrul sau persoana de care te-ai atasat ( ideea se refera in mod special la lucrurile urate, prin care le faci rau celorlalti si implicit tie).
Iar daca ai cumva senzatia ca este usor sa-l pui pe Dumnezeu inaintea a tot ce este omenesc, iar cand ti se intampla cele mai mari nenorociri, pe care orice ai face, nu le pai repara, sa te gandesti ca asa a fost voia Lui, mai cumpaneste un pic. Ideea de baza ar fi, ca indiferent ce fapta ai face in planul fizic, nu ai voie sa urasti, pe nimeni si nimic, iar din ATASAMENT, la un moment dat, invariabil, se va naste ura, pe cand din IUBIRE, niciodata.
Nu am avea niciodata cum sa fim la fel, pentru ca drumul asta e cumplit de greu, anevoios, dar si periculos, pentru ca din ce este mai inalt contactul cu energia Divina, din aia devin mai periculoase gandurile negative care ne trec tuturor prin cap ( ca daca am trai in padure si dupa aceste principii, am fi perfecti ).

@Nyx, fii linistita, nici eu nu am de gand sa ma cert cu nimeni. Eu doar sunt curios de ce alte persoane inteleg altfel decat mine si ce anume ii face sa inteleaga alfel decat mine. Vreau sa stiu, daca eu sunt problema, daca eu sunt cel ce nu intelege si ce anume nu inteleg, sau unde gresesc.
Adevarat, atasamentul este una, iar iubirea este alta, doar ca iubirea fara atasament ne conduce la ce am zis eu in raspunsul anterior. Intr-adevar iubirea inlatura ura, inlatura tot ce este negativ, dar mai inlatura si diferenta de sentimente, iar de la diferenta de sentimente apare sensul vietii. Raul este necesar pentru a vedea binele, necazurile sunt necesare pentru a cunoaste bucuriile. La fel si iubirea, pentru a fi constienti de ea este nevoie de alte sentimente.

@Alphawolf, iti dai sema ca discutia noastra poate dura la nesfarsit, de aia si scrie in "Codul bunelor maniere" sa nu discuti in public despre religie, politica si bani. (lol!)
Sunt de acord intr-o anumita masura cu ceea ce zici tu, dar discutia "escaladeaza" si nu cred ca TPU este cel mai bun loc pentru a povesti despre credintele mele cele mai intime.
Sunt convinsa ca acele credinte pe care le ai tu iti asigura o viata afectiva buna, dupa cum si ale mele ma ghideaza corespunzator. Nu incerc sa te conving de nimic, dar iubirea fara atasament (pentru mine ) exista, pentru ca mi s-a intamplat, nu, n-am zis bine, am invatat sa o simt, dupa ce in repetate randuri am confundat-o cu atasamentul, atasamentul ala in care esti mai mult pretentios decat altruist.
Toate cele bune!

Alynutzaaa
Intre a renunta la ce-i mai drag, si indemnul la ura catre cei mai drag, este o mare diferenta!
Esti capabila sa intelegi acest lucru?

Citeste raspunsul asta, te rog!
Iisus nu a venit sa aduca ura si dusmanie intre oameni ci sa vesteasca despre Iubire si Imparatia Cerurilor.
EL a vrut sa spuna ca cine nu-si lasa familia si pleaca intocmai ca un calator si-L urmeaza pe Iisus nu este ucenicul lui.Adica trebuie sa iti dedici viata Mantuitorului tau si sa te detasezi de lumea materiala intocmai ca si soldatatii care pleaca la razboi.Ei isi urau famila si prietenii de au plecat? Nu! Au facut-o din dragosre pentru ei, asa si ucenici au plecat ca sa ajute la mantuirea lumii.

Daca cititi in Matei 10.37 aveti raspunsul, in Luca 14.26 aveti si trimiteri care trebuiesc citite ca sa puteti intelege?

E clar ca Iisus s-a referit la a-L iubi pe El mai mult decat cei dragi. Nu poate fi vorba de ura in sine, pentru ca a doua porunca mare spusa tot de Domnul Iisus este : "sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti". Domnul a prevazut situatiile in care, de exemplu, parintii nu-i vor lasa pe copii sa mearga la biserica, sa-L adore pe Mantuitor. Asa ca unii copii au trebuit sa aleaga intre parinti si Iisus. In tarile asiatice mai ales, multi copii au fost chiar omorati de parinti tocmai pentru iubirea lor mai mare fata de Isus decat fata de familia lor. Domnitorul Constantin Brancoveanu si fiii lui L-au iubit pe Iisus mai mult decat pe sotia lui, respectiv mama lor, L-au iubit pe Mantuitor mai mult decat viata lor chiar. Pentru aceasta iubire extrema, au fost omorati de turci intr-un mod groaznic, chiar in fata sotiei lui Brancoveanu; dar ea s-a lepadat de Hristos, ea si-a iubit propria viata mai mult decat pe Mantuitorul ei.

Acest Iisus nu era pe treaba lui